foto: © vladimir bulat, august, 2015
Am fost în luna august trecut la Soroca. O zi plină am petrecut în acel oraș de pe malul Nistrului. Admirat palatele țigănești, cimitirul vechi, biserica Stratilat.
E un oraș de recomandat oricui dorește să priceapă ceva din ascensiunea unor etnii cîndva marginale, dar și din metamorfozele post-comunismului, așa cum au afectat/infestat acestea pe toți cei care erau în raza lor de acțiune.
Dar mai presus de orice e de vizitat cetatea veche a Sorocii - singura fortificație în plan circular din această parte a Europei, ridicată înainte de 1500. Teza despre apariția acestui monument este încă în faza de scriere.
Printre creneluri am admirat o superbețe de biserică cu plan rusesc, după cum am suprins în această fotografie. România e departe, credința e și mai și. Hristos e în ceruri, iar vopselurile sunt telurice, multe, stridente, apăsătoare, inutile. În spatele lor nu mai distingem nimic duhovnicesc, nimic cuviincios măcar. Vocale. Important este ca totul să strălucească, să aibă ștaif, iar glanțul să ia ochii...restul e doar moftul de fi arțăgos & scorțos.
Așa par lucrurile de la distanță!
