Într-o discuție mai demult avută cu părintele Savatie Baștovoi, acesta-mi mărturisea că-și dorește, și roagă pe Bunul Dumnezeu să-l ajute, să construiască în satul natal, Oricova, o biserică.
Aflu, chiar zilele astea, că demersurile înființării unui schit de călugări în eparhia de Ungheni și Nisporeni, au și primit binecuvîntarea Mitropolitului și a vlădicăi acelei eparhii.
Fericita ocazie care mi s-a oferit, de a vizita viitorul schit, mi-a devoalat adevărata dimensiune duhovnicească a acestui inedit proiect monahal (inedit pentru aceste locuri). În epoca nemăsuratelor ambiții & orgolii, și a marilor construcții, am descoperit în coasta rezervației naturale Plaiul Fagului, un așezămînt în plin avînt al construirii, de dimensiuni firești, spre umile, unde apăruse întîi arhondaricul - locul de popas al pelerinului, drumețului, și acela de retragere discretă al monahului, iar în proximitatea imediată a acestuia s-a ridicat o bisericuță din stirpea celor micuțe, cu care s-a acoperit partea cea mai sfioasă a peninsulei balcanice și a Muntelui Athos, în ultima mie de ani.
foto: vl.b.@ octombrie 2017
Renașterea spiritului ecleziastic de după căderea comunismului a stimulat un soi de rîvnă constructivă nemaivăzută în istoria creștinismului. Au apărut puzderie de biserici, mănăstiri și schituri, iar spiritul de jertfă și dăruire ale neamului ortodox a căpătat dimensiuni nebănuite, impresionante și fertile. Cu toate astea, numeroase locașe au fost ridicate parțial, și al căror ritm de creștere este lent, anevoios. În locuri în care nu te aștepți, și-au făcut apariția adevărate catedrale - mai puțin firești pentru duhul creștinătății răsăritene. Tocmai din această perspectivă e de salutat propunerea părintelui Savatie, de a construi ceva mic, discret, de bun gust și rapid. Avem, practic, ridicat și înfrumusețat, de la sărbătoarea Învierii Domnului pînă la Nașterea Domnului, un locaș în care se va sluji întru Slava lui Dumnezeu - suprema menire a unei biserici. Probabil, în sezonul de primăvară, aceasta își va primi veșmîntul său de frescă și icoane. E o etapă ulterioară, firească. Acum se pune problema sfințirii, a primirii Sfîntului Antimis, și a slujbelor zilnice.
Ulterior, părintele Savatie își dorește păstorirea unei rețele de astfel de bisericuțe, care să se construiască, la fel, într-un singur sezon (primăvară-toamnă), astfel că lumea să înțeleagă că nevoia creștinului este de a avea o biserică reală, slujitoare, și nu o mult-prea-prelungită construcție, o virtualitate mult amînată, o menhiră de beton posac...
foto: vl.b.@ octombrie 2017
Logica unei astfel de arhitecturi este dictată nu doar de rațiuni pecuniare, ci mai ales de cele liturgice; e vorba de un spațiu scund, compact, încercat de tradiția milenară a Răsăritului, adică trebuie să fie raportat la dimensiunile firești ale omului, ale nevoior imediate de slujire rapidă, eficientă etc.
„Omul este cîntărețul strălucirii Tale”, spune Sfîntul Grigorie al Nazianzului, iar asta vrea să spună că minunata slavoslovie psaltică trebuie să acopere spațiul liturgic în chip imediat, nemediat, de la un capăt la altul al sfîntului locaș într-o simultaneitate care nu suportă nicio diacronie; pentru asta cel aflat la intrarea în biserică nu trebuie să asiste doar la slujba divină, ci să coslujească împreună cu părintele slujitor; spre împlinirea acestui fapt, este esențial ca dimensiunea recipientului liturgic să aibă o scară umană. Părintele Savatie - ca fost profesor de iconografie și forme de artă creștină - știe cu desăvărșire aceste lucruri, și le topește într-o lucrare care va trebui să devină un exemplu demn de urmat pentru fenomenul constructiv al locașelor de cult, de mai departe...pentru cele care se vor zidi în viitor.
Loc de sihăstrie și priveghere continuă, bisericuța de la Oricova, care va primi hramul Adormirii Maicii Domnului, va însemna, cu voia lui Dumnezeu, „maiaua duhovnicească” cea nouă a acestor plaiuri călărășene, încărcate de tradiție monahală, căci dincolo de pădure se află vechi vetre mănăstirești: Răciula, Hârjauca, Frumoasa, Hârbovăț - renăscute și ele după teroarea comunistă a anilor 1950-1990.
foto: vl.b.@ octombrie 2017
