Mardi 13 janvier 2009

Cred că puţină lume din sfera credinţei nu a văzut filmul Insula (Ostrovul, 2006), cu actorul Petr Mamonov în rolul principal. Cine nu'l ştie, să nu ezite a'l căuta (se găseşte şi pe internet, cu subtitrare în limba română), căci e un eveniment major pentru cinematografia creştină. Ei bine, Mamonov nu a "jucat" rolul schivnicului, ci s-a trăit pe sine. Unul din liderii undergroundului perioadei sovietice târzii, a devenit de mai mulţi ani un om credincios, practicant, iar de ceva vreme s-a decis să se şi lase de actorie...La finele anului trecut i-a apărut un volum de meditaţii pravoslavnice, şi judecând după cifra 1 de pe copertă, trebuie să ne aşteptăm şi la altele...Volumul se cheamă «Закорючки» (care se poate traduce şi prin Croşete şi prin Caracotii). Este o serie de foarte succinte "adnotări" la viaţa sa de creştin, mărunte "mâzgălituri" ale gândului, scrieri care au o prospeţime şi o vioiciune seducătoare. Stilul colocvial al lui Mamonov face ca "pastilele" acestea să-şi atingă repede ţinta, să devină reţete memorabile, demne de reţinut şi chiar de urmat. Încerc să aduc în limba română cateva dintre aceste "fragmente", "croşete"...sau "mâzgălituri": să le spunem cum ni se pare mai portivit, sensul lor oricum nu se va diminua.
Dacă da - doar tălmăcitorul poate fi de vină...

Lumea lui Dumnezeu

Există o astfel de expresie. Dar ce semnifică ea? Pentru mine ea însemnează chiar lumea creată de Dumnezeu. Tot ce arată frumuseţea şi măreţia Lui. Uneori acesta e sufletul meu, uneori - maşina, alteori - copacii sau iarba. Atunci se poate afirma, că Dumnezeu e peste tot? În afara acelor locuri din care noi l'am alungat. Mă înspăimânt, bunaoară, când văd o casă hidoasă sau când aud sudalme. 

La un moment dat mi-a venit asta, sau mi-a zis-o cineva, nu mai ţin minte, că Dumnezeu nu doar a creat lumea şi a plecat, ci o "ţine" în palmele Sale. Iată de ce, acest colţ respingător sau un balconaş mai stângaci, reverberează în întregul Univers, şi chiar peste hotarele acestuia. Tot astfel se întâmplă şi cu faptele noastre. Pe mine o astfel de explicaţie mă prinde imediat. Devin solidar cu toată fiinţa. Şi ce cuvânt - Universul!
Se poate merge şi mai departe. Chiar şi frumuseţea minunatului nostru Pământ poate prisosi. Trăia odată pe muntele Athos un bătrânel. Şedea într'o mică peşteră, se ruga pentru toată lumea, dar şi pentru sine. Iar Dumnezeu îi şi dădea câte ceva. Prin deschizătura cavernei se arată o privelişte încântătoare spre mare, spre cerul azuriu, spre insule, iar bătrânelul acoperea fereastra cu o scândurică. Era întrebat: "Avva, de ce acoperi toate astea? Asta e lumea lui Dumnezeu, lumina Dumnezeiască". Iar el dădea răspuns: "Dacă aţi şti ce lumină e înlăuntrul meu!". 
Fireşte, aceste înălţimi sunt de neatins pentru noi. Dar, cum spunea Sfântul Grigorie Teologul la anul 325, "Mai bine să zbori mai jos decât uliul din înalturi, decât de-asupra larvelor ce se târăsc pe faţa pământului".

Duhul Sfânt      

The Italian Job. Filmul în care totul este impecabil, şi funcţionează atât de minunat. Veselie, simplitate, ritm - high-tech dominant.
Dar Dumnezeu? Apostolul Filip s'a deplasat într'o clipită la o distanţă uriaşă. Prin Duhul Sfânt Maria Egipteanca păşea pe ape. Dumnezeu însuşi a înviat un mort după patru zile. Şi toate astea sunt adevărate. În lumea veşnică vom avea trupuri noi. 
Nu vorbesc aici despre iubire, bucurie duhovnicească şi alte lucruri nelumeşti. Vrei un Ferrari? Agoniseşte-ţi Duh Sfânt, şi vei afla că nu mai ai nevoie de Ferrari. Pentru că pentru o singură clipă a vieţii trăită în Duhul Sfânt, după mărturia Sfântului Serafim de Sarov, orice om se va lăsa ronţăit de viermi o mie de ani. Mă încred mai mult în afirmaţia Sfântului Serafim, decât în mecanicii italieni. Deşi, închinăciunile mele le adresez tuturor.       

Fumatul

Străduiţi-vă să faceţi rost de mere cât mai proaspete, şi anume din soiul preferat.

Când îţi vine pofta de fumat, ia un măr, aşează-te exact în locul în care fumezi, şi începe să-l mănânci. Fiecare muşcătură - precum un fum. Nu te grăbi să înghiţi, rumegă îndelung mărul, plimbă cu limba acel pireu către cerul gurii, gingii, glande. Absoarbe cu întreaga ta fiinţă acel fruct minunat. Imaginează-ţi - cum creşte mărul, cum seva pământului urcă şi se scurge prin trunchiul copacului, şi cum se preface în acea mingiucă; cum soarele încălzeşte fructul ba pe o parte, ba pe cealaltă, făcând să fiarbă acel nectar.
E o patimă şi asta, fii pe pace. Se numeşte înrobirea burţii (гортанобесие). După legităţile duhovniceşti - o patimă o înlocuieşte rapid pe alta. Dar pe aceasta din urmă îţi va fi mai lesne să o stăpâneşti, decât obişnuinţa îmbătrânită şi cu gust rău a fumatului.
Doar am scris acest cuvânt, şi mi s'a şi făcut silă, atât de mult îmi plac merele!
P.S. Mi se pare că e cazul să o lăsăm mai moale. 

Icoane

Nici nu prea am de spus mare lucru, voi repeta doar ceea ce am auzit de la altii, "mai batrani".
In primul rand, de ce le pupam? Dar de ce pupam fotografiile copiilor, ale nevestei sau ale iubitei? Uite, copii tai se uita fix de pe fotografiile lucioase, - sa le rupem, sa le aruncam si sa scuipam pe ele. Iar pe aceste scandurici e zugravit Dumnezeu, Maica Lui cea Prea-Curata, sfinti diferiti, oameni buni si minunati. Imi place sa ma inchin in fata lor, sa le sarut chipul, sa le cer ajutorul.
Mai demult, nu reuseam sa ma las nicidecum de fumat, fie si pentru o singura zi. Dar iata ce mi-a venit in minte: daca Dumnezeu e peste tot, atunci si chipului Sau il afum. Hai sa ma infatisez in fata icoanei si spre chipul lui Hristos sa pufai. Doar m-am gandit - si m-a si cuprins groaza.
In al doilea rand, perspectiva inversa. Pe vechile icoane vedem mereu perspectiva inversa: "ecartamentul" nu fuge spre orizont, ci se rasfira catre noi. De unde reiese limpede, ca omul se afla in centru: in fata ochilor lui e icoana, care ii propune calea spre Vesnicia cea nemarginita; iar in spatele sau - o cale la fel de larga spre dulceturile acestei lumi. "Bombonelele" au intotdeauna un ambalaj ispititor. Dar cand le desfaci, ce sa vezi - streangul!      


Sursa după care s'a făcut traducerea -
aici



Par Vladimir BULAT
Ecrire un commentaire - Voir les 7 commentaires - Recommander
Retour à l'accueil

Commentaires

Frate Vladimir,
 mi-ai umplut inima cu fragmentele acestea. Dar simt nevoia de mai mult. Nu ai putea traduce toata cartea?
Cred ca s-ar vinde foarte bine. In Romania nu cunosc decat o carticica scoasa la editura Agnos, o convorbire intre Monica Fermo, Romeo Pestrasciuc si Parintele Constantin Necula.
Astept ca cineva sa traduca si jurnalul lui Tarkovski. Si asta cred ca s-ar vinde bine.
Daca nu poti traduce toata cartea, astept cu nerabdare  macar alte  fragmente. Traduci o carte care bucura inimile oamenilor, ii impingi inainte, tot inainte spre Lumina si Adevar si toata treaba asta nu ramane ea nerasplatita.
M-am bucurat sa aflu ca iti place foarte mult JUrnalul Parintelui Schmemann.
Commentaire n°1 posté par ciprian voicila le 14/01/2009 à 10h41

Sunt delicioase Caracotiile! Numai bune de citit, in verile caniculare, la umbra nucului batran de la poarta manastirii noastre. Hedonism mi se va spune...nu, sunt picaturi de vlaga, pe care trebuie sa le savurezi, pentru ca de la Domnul sunt.

Ai dreptate, frate Ciprian: sa-i dea Vladimir cu traducerea inainte, sa avem cat mai multe Caracotii din astea.

Commentaire n°2 posté par Monahul le 16/01/2009 à 12h59
Frate Ciprian!

comentariul tau m-a facut sa ma gandesc foarte serios la cum imi croiesc timp pentru talmacirea acestui volum al lui Mamonov. Trebuie obtinute drepturile, si daca si editura e de acord (calculele sunt mereu necesare - strategii de vanzari etc.), ma apuc de treaba, chiar ca textul acesta e ca apa ce o bei: curge lin.

Cu Matrirologul lui Tarkovsky (asa si-a numit T. Jurnalul) nu's ce sa spun. Se pare ca mostenitorii lui sunt foarte "hapsani", cedeaza drepturile pentru o suma cam piperata, din cate stiu...Si chiar nu sunt foarte sigur ca multa lume se va inghesui sa dea banii pentru un cartoi de cateva sute de pagini! Ca doar nu e Coehlo

Frate Monahule - MULTUMESC pentru imaginea idilica, chiar mi-am imaginat-o cu ochii sufletului! Voi face cat mi se va ingadui...cu mare drag si daruire.
Commentaire n°3 posté par Vladimir BULAT le 19/01/2009 à 22h31
Mi-e si cumva să mai spun ceva in atmosfera asta mânăstirească.

Noapte bună să aveți, suflete pioase!
Commentaire n°4 posté par Andi B le 19/01/2009 à 23h11
"Atmosfera manastireasca" - nici chiar asa!

Buna sa fie noaptea pentru toti, si celor ce citesc, dar mai ales celor care dorm. Somn cu ingerii aproape
Commentaire n°5 posté par Vladimir B. le 19/01/2009 à 23h43
Am aflat, frate Vladimir, ca dupa aparitia filmului Ostrovul acest bun crestin, Mamonov, a oferit o serie de interviuri, in care explica sensurile multiple ale filmului. Aveti stire de astea? Daca da, poate ne oferiti si noua, necunoscatorilor de rusa, crampeie din acestea?! Sa va binecuvanteze Dumnezeu spre o atare fapta. Mamonov ne arata cat de multe fatete poate avea crestinismul, ortodoxia noastra. 
Commentaire n°6 posté par Monahul le 23/01/2009 à 09h48

Norok Vladimir

Zakoriuchki aste e foarte bine, de unde pot face rost de ea?

in rest, cum mai merge?

ps. am o gramada de material video cu Mamonov, daca te intereseaza, de la Zvuki Mu, filme si pana la performansuri si interviuri mai noi, mai vechi...

 

numai bine

m.m.

Commentaire n°7 posté par Mitos Micleusanu le 12/02/2009 à 14h03

Calendrier

Novembre 2009
L M M J V S D
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30            
<< < > >>

Recherche

Créer un blog sur over-blog.com - Contact - C.G.U. - Rémunération en droits d'auteur - Signaler un abus - Articles les plus commentés