Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

16 avril 2009 4 16 /04 /avril /2009 15:03

Am găsit un minunat text al Sfântului Ierarh Innokentie al Hersonului, o învăţătură despre Sfânta Împărtăşanie, şi despre tradarea lui Iuda. M'am grăbit, azi fiind Joia Mare, cu spălarea picioarelor şi citirea celor 12 Evanghelii, urmate de Răstignirea Domnului; am considerat util să afişez această succintă scriere acum, urmând să o traduc pre româneşte pe cât de repede va fi posibil. Dumnezeu în mijlocul nostru!


О ТАИНСТВЕ ПРИЧАЩЕНИЯ


Поучение о причащении Святых Тайн свт. Иннокентия Херсонского.


Куда пошли из-за тайной вечери апостолы? Они пошли с Учителем и Господом своим в Гефсиманию, чтобы там бодрствовать и молиться, страдать и уповать.

А куда пошел Иуда? Он пошел один к врагам Иисусовым, за слугами чтобы взять и предать им своего Учителя и Господа. От одной и той же Божественной трапезы — какие два различных плода!..

Из одного и того же места — какие два противоположных пути!.. Куда привел путь апостолов? Сначала в Гефсиманскую горницу, а потом — на небо…

А путь Иудин? Он привел сначала в чертоги Каиафы, потом завел было несчастного на некоторое мгновение к храму, но потом и скоро привел к погибельному древу, а с него — в ад!.. До того различна была участь первых причастников Тела и Крови Христовой!

Отчего такое ужасное различие? От благой и злой воли. Благая воля привела апостолов на небо, злая воля низвела в ад Иуду. И Петр падал, но восстал; то же было бы и с Иудой, если бы покаялся и сотворил плоды, достойные покаяния.

Идет ли кто ныне путем апостолов? Идет тот, кто, причастившись Тела и Крови Христовой, почитает себя через то самое неразрывно и навсегда соединенным с Христом, а посему следует за Ним всюду, куда ни поведет Он, на Фавор или в Гефсиманию; кто, принадлежа Спасителю своему всем существом своим, старается уподобляться Ему во всем: мыслить так, как мыслил Он, говорить так, как говорил Он, стараться жить и умереть, как жил и окончил земную жизнь Он!

Не идет ли кто и ныне путем Иудиным? Идет тот, кто, принимает Тело и Кровь Господа в евхаристии, принимает их без должной веры (как простой хлеб и вино) и почитает себя через то ничем не обязанным своему Спасителю; кто в храме показует некое уважение к святыне и, когда говорят о грехах и измене закону, готов, подобно Иуде, спросить: «Не я ли, Господи?» а за храмом явно поклоняется миру и его кумирам; продает бесстыдно веру и закон, стыд и совесть.

Таков и ныне путь апостолов и путь Иудин. Перед вами оба пути: и один какой-либо избрать должно. «Иже несть со Мной, на Мя есть», — сказал Сам Господь. Итак, с кем вы? с кем, — не здесь и теперь, в храме; а там, где встретит вас искушение: где, может быть, надобно будет приять честь и богатства неправедные или идти на крест за правду?.. Но уже вы избрали, что должно: каждый из вас сказал: «Я не дам Тебе лобзания Иудина!» Смотрите, не давайте же сего адского лобзания. Иначе оно будет некогда жечь уста и сердца ваши адским пламенем. Каждый из вас обещал исповедать Господа, подобно благоразумному разбойнику: смотрите, исповедуйте же! В случаях к сему не будет недостатка, ибо мир и теперь тот же, что был прежде: весь во зле лежит и ко злу всех влечет. Стойте же мужественно против сего зла и в себе, и в других. Не возвращайтесь на прежнее.

Благоразумный разбойник, если бы ему досталось сойти с креста живым, без сомнения, посвятил бы всю остальную жизнь Господу и соделался бы ревностнейшим из учеников Его.

Посвятим и мы все остальное время жизни нашей Ему же, Всеблагому, дабы в час смерти услышать от Него: днесь со Мной будеши в раю!


Аминь.

********
DESPRE TAINA GRIJANIEI

Învăţătură despre Împărtăşirea cu Sfintele Taine, a Sf. Innochentie al Hersonului

Încotro au plecat ucenicii după Cina cea de Taină? Ei s-au dus dimpreună cu Învăţătorul şi Domnul lor în grădina Ghetsimani, pentru a priveghea şi a se ruga, pentru a suferi şi a se bucura.
Dar unde s-a dus Iuda? El s-a grăbit către duşmanii lui Hristos, la slugile cărora urma să-L predea pe Învăţătorul său şi Domnul. De la aceeaşi trapeză Dumnezeiască -- ce roade deosebite!..
Din unul şi acelaşi loc -- ce drumuri opuse!..Unde i-a purtat paşii pe apostoli? Întâi, spre grădina Ghetsimani, apoiu -- spre ceruri...Iar calea lui Iuda? L-a îndrumat spre cubicului Caiafei, după care, pentru puţin timp spre templu, dar foarte repede -- spre pomul morţii, iar de acolo -- în iad!...Iată cât de osebită fost-a soarta celor dintâi împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele Domnului!
Dar de unde această înfricoşătoare osebire? De la voia cea bună şi cea potrivnică. Voia cea bună a săltat Apostolii la ceruri, iar cea împotrivitoare l-a împins pe Iuda spre iad. Chiar şi Petru căzuse, dar s-a ridicat; la fel s-ar fi petrecut şi cu Iuda, dacă s-ar fi căit, şi rodul cel bun merita căinţa. 

Mai merge astăzi cineva pe calea Apostolilor? Merge doar acela, care cuminecându-se cu Trupul şi Sângele lui Hristos, îi urmează Lui în toate, oricunde l-ar conduce acesta, spre Tabor sau Ghetsimani; acela care aparţinându-I Mântuitorului cu întreaga sa fiinţă, se străduieşte să-I semene Lui în toate: gândeşte precum gândea El, vorbeşte precum vorbea El, încearcă să trăiască şi să moară, întocmai cum şi El a trăit şi şi-a încheiat viaţa cea lumească!

Dar nu merge cineva şi azi pe drumul lui Iuda? E acela care, primind Trupul şi Sângele lui Hristos în euharistie, le primeşte fără credinţă (ca pe o simplă pâine şi vin), şi se consideră pe sine mai presus de cele pe care i Le datorează Mântuitorului; acela care în biserică arată oarece evlavie, iar atunci când se vorbeşte despre păcate şi schimbarea Legii, e gata precum Iuda, să întrebe: "Oare eu sunt, Doamne?", dar în afara bisericii se închină lumii şi idolilor acesteia; îşi vinde fără prihană credinţa şi Legea, ruşinea şi obrazul.

Neschimbate sunt şi azi, calea Apostolilor şi drumul lui Iuda. Aveţi în faţă ambele drumuri, şi doar unul dintre ele trebuie să-l alegeţi. "Dacă sunteţi cu Mine, şi Eu sălăşluiesc întru voi", ne spune Domnul. Deci, prin urmare, cu cine sunteţi? spre ce mergeţi -- nu acum, aici, în biserică; ci acolo unde vă va întâmpina ispita; poate acolo unde veţi alege între a primi cinstea şi bogăţiile stricăcioase, sau crucea pentru adevăr?..Dar aţi ales cele trebuincioase, atunci când aţi pronunţat: "Nu îţi voi da sărutare, ca Iuda!". Luaţi aminte, să nu daţi această sărutare diavolească, căci ea va arde buzele voastre şi inimile voastre cu focul cel diavolesc. Fiecare dintre voi a făgăduit să-L mărturisească pe Domnul, aidoma războinicului cel înţelept: aşa să daţi mărturie! Acesteia nu-i lipseşte nimic, căci nici lumea nu s-a îmbunat de atunci: pe de-a întregul în rău zace, şi spre acest rău pe toţi îi atrage. Bărbăteşte să staţi împotrivindu-vă acestui rău, şi în voi şi în ceilalţi. Să nu vă întoarceţi la cele potrivnice. 

Talharul cel înţelept dacă s-ar fi coborât viu de pe cruce, neîndoielnic şi-ar fi dăruit întreaga lui viaţă Domnului, făcându-se ucenicul Său cel mai devotat. 

Să închinăm viaţa noastră cea rămasă toată Lui, Milostivului, pentru ca în ceasul morţii să auzim de la El: azi vei fi împreună cu Mine în rai!

Amin. 

**********
Tălmăcită în ziua de azi,
a Cuv. Teodor Sichelotul episcopul Anastasiopolei;  Sf. Apostol Natanail   (22 april), de mine, păcătosul. Iertaţi-mi neputinţa şi îndrăzneala de a fi ales tocmai acest text!  

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT
commenter cet article

commentaires

Adina Keneres 12/05/2009 16:27

Frumos text, si frumoasa traducere, felicitari ! Au ramas citeva moate redactionale pe-afara (un acord, niste semne - cioace, nimic serios), care merita drese. Nu de alta, da' textul te someaza sa te concentrezi, caci are anvergura si cadenta - poseda si naturaletea problematicii, altfel deloc naturala, facuta familiara de un mare spirit, lucru atit de rar.
Fiind el vechi :), banuiesc ca n-a avut stire autorul de acele povesti colaterale Evangheliilor acceptate care ne spun ca Iuda s-a cait cu asupra de masura. Nu mai stiu care dintre apocrife are o frumoasa varianta a istoriei - am citit de muuuuult aceste lucruri, acum vreo 20 de anisori, si am uitat. N-am uitat insa faptele, mai ales pentru ca in iconografia occidentala (zeci de picturi) dai adesea peste Iuda spinzurat (de sine insusi), leganindu-se de-o creanga (si ori stii, ori nu stii ce vezi - nu-s multi care stiu :). In unele imagini, linga el, in dreapta, intr-o coroana de asistenta (ca la Piero della Francesca, in Biciurea...), vedem 3-4 figuri domnesti (sint saducheii care l-au platit pe nenorocit) privind in jos : se uita la cei 30 de arginti pe care Iuda i-a azvirlit la picioarele lor inainte de a-si pune streangul. Aceasta lepadare de propria fapta si de cistigul ei sinistru s-ar fi petrecut la citeva zile dupa Rastignire.
Pe mine una ma indeamna sa cred - babeste/psihologhiceste - ca Iuda asta era un infantil, hranit cu vorbe si imagini, deloc patruns de gravitatea vietii si a divinului irecuperabil din ea. Se invoise sa faca o treaba cam timpeste, luind-o drept "un job" de salahor intre altele si nemasurind posibilele urmari. Vazind insa "omul" pe cruce chinuindu-se si, poate, si pe Marii jelind, a avut revelatia grozaviei in care fusese piesa principala (sau una dintre ele). Constiinta l-o fi tinut tot intr-un cosmar, de care n-a putut scapa decit cum am vazut.


 
Cu drag si cele bune,
Adina Keneres

Monahul 24/04/2009 01:05

Frumos cuvant, cinste cui l-a tradus! Multumim, Vladimir.Titulatura completa:  Arhiepiscop de Herson si Tavria. Anii vietii acestui Ierarh: (1800-1857), iar o fisa cu si despre scrierile sfintiei sale e disponibila tot in limba rusa. A se vedea: http://mystudies.narod.ru/namerus/b/borisov.html