Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

19 septembre 2006 2 19 /09 /septembre /2006 16:33

Când vizitezi mănăstirea Curchi adrenalina din sânge începe să crească progresiv. Un fost spital de boli nervoase în vremea sovietelor triumfaliste, aşezământul de acum arată deplorabil, aproape totul este la pământ. Biserica mare, îmbrăcată în schele de mai mulţi ani, că au şi reuşit să putrezească, nu e lipsită de calităţi artistice, stucaturile sale, lucrate oarecum rudimentar după tipicul barocului tardiv, fac o notă distinctă în contextul artei locale. Ea merită conservată în datele ei intrinseci, originare. În preajma fostului altar, în exterior, am găsit o piatră funerară din textul românesc al căreia aflăm următoarele cuvinte: Supt această marmoră odihneşte trupul răposatului Arhimandrit ieroshimonah Chiril, proim protoi Mănăstirilor Râşca din Moldavia şi Curchiu din oblastia Bassarabiei, carele la anul 1825. Martie 23 (de) zile au împlinit obşteasca datorie, fiind în oraşul Chişinăului. Un document epigrafic atât de valoros este lăsat la voia întâmplării, abandonat, în timp ce la biserica de iarnă, probabil, cea care e mai mică, se muncea cu sârg. Doar că respectiva construcţie arată acum ca o imensă savarină, placată pe jos cu marmoră, cu faţade imaculate, iar la geamuri termopanul atrage prin preţiozitate ieftină. Muncitorii păreau a fi fost militari în termen, iar supraveghetorul lor era un călugăr. Mânăstirea nu părea locuită, n-aveai nici unde aprinde o lumânare, nici să susţii o conversaţie cu cineva...Asta în condiţiile în care aflasem, din ghidul ce-l aveam la îndemână, că mănăstirea are 26 de vieţuitori, şi că aşezământul este pe lista monumentelor de arhitectură UNESCO!

  

Se pare că în acest an lucrurile au început a se schimba. În primăvară s-a organizat un teledon pentru colectarea fondurilor în vederea resturării ansamblului monastic de la Curchi. Mai mult decât atât, autorităţile centrale de stat obligă  anumite instituţii şi organizaţii să investească în redresarea acestui aşezământ. Felul în care s-a spoit biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae (1937) este mai mult decât ridicol, ea arată ca o gigantică savarină, căci "termopanul" şi "marmora" sunt singurele materiale pe care le folosesc "resturatorii" autohtoni...

   

Nu ştiu dacă după reamenajările ce se vor face la Curchi această piatră tombală va fi conservată sau păstrată printre relicvele aşezământului, dar eu i-am transcris mai sus textul, şi plasez şi imaginea ei, considerându-o un monument epigrafic şi plastic de mare complexitate. Unul care demonstrează unitatea Bisericii româneşti pe ambele maluri ale Pritului.               

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article

commentaires