Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

19 septembre 2006 2 19 /09 /septembre /2006 16:53

De numele Mănăstirii Răciula sunt legate numeroase istorii, mai ales din perioada comunistă. A fost un adevărat centru de rezistenţă anticomunistă. Se află în satul cu numele Răciula, de la care se merge spre mănăstirile Hârjauca şi Hârbovăţ. Accesul spre mănăstire se face pe o uliţă cu numele Sfintei Maria. Este aşezământ de maici, unde ţinuta pentru femei se respectă cu stricteţe: fusta şi acoperitoarea de cap sunt obligatorii. Este plin de flori. A fost înfiinţată în ultimii ani ai secolului al XVIII-lea de fraţii Andrei şi Ioan Roşca, pe moşia răzeşului Lupu Stratan. Are hramul Naşterea Maicii Domnului.

Cele două biserici datează din veacul al XIX-lea. Cea cu hramul Naşterii Maicii Domnului este zidită în jur de 1800, iar biserica de iarnă, în care se face închinare marelui Ierarh Nicolae datează de pe la 1822, cu reînnoiri ulterioare în ultimele decenii ale secolului al XIX.

 

Biserica mare este în plin proces de renovare, slujbele ţinându-se în biserica Sfântul Nicolae (cea din imagine). Aspectul ei este destul de frust, iar interiorul deţine câteva sfinte moaşte aduse din Rusia.

 

Are un număr mare de vieţuitoare, de ordinul câtorva zeci, care au un nivel de trai destul de auster, sărăcăcios, discret, dar împrejmuit de verdeaţă multă şi buchete de flori, plantate anume, mai multe feluri împreună...Este în plin proces de primenire.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article

commentaires

Ion Grigorescu 26/09/2006 18:35

Stimate Vladimir,

esti pe drumul (modernizat) al lui Iorga si iti urez drum bun si astept si o redare a calatoriei prin satele Basarabiei, cu mai multe pagini, mai multe imagini (decat cele prezente, nu decat la Iorga). Sunt foarte interesat, Muzeul Taranului ne-a dat o constiinta a satului (si a manastirilor) noi trebuie sa mergem cu caietul si cu camera foto pe acolo pe unde mergem, daca sunt sate. Lumea se schimba rapid (dar in ani, si astfel o putem urmari, nu mai e ca acu' 20- 30 de ani cand nu se gasea nici hartie nici film). Adica suntem martori, mai mult ca altadata, usurinta ne obliga, desi marturia nu ne va da relief, nu ne va scoate din anonimat, nu ne va acoperi de glorie.
Am inercat sa scriu la comentarii dar textul a disparut . Erau niste amintiri privitoare la aceasta tara dintre rauri (si râuri şi răuri). Prima data am trecut in Craciunul 1964-65 spre Lvov si Varsovia si retur, n-aveam voie sa coboram, gara Jugendstil, apoi in minte aveam povestioare cu ţadici. A doua oara am trecut cu avionul, pământ cât e hăul, mă gândeam la Hitler şi la Stalin, ce să vrei atâta pământ ?
A treia amintire e un sat de prin Siberia rusă, neschimbat ca pe vremea lui Tolstoi, la care mi-am spus, dacă de aici până la noi satele sunt tot asa ca pe vremuri, cu drumuri de pământ şi cu case mici cu strictul necesar ? Deci am cuprins si Mesopotamia. Deci se confirmă o Basarabie cu sate cvasipustii si cu terenuri necultivate, cu rare sate si manastiri, cu oameni modesti, sa le spunem tarani ?
O propunere ciudata mi-a trecut prin gand, ce ar fi ca tarile mai neajutorate, mai dezorientate, care nu-si gasesc identitatea, (va dati seama la care ma gandesc) sa dea un exemplu umanitatii, formate agresiv din state cu firma buna si tare, oferindu-se altor tari (cum s-a oferit Palestina Israelului) mai bogate si mai nationaliste (Israel, Vatican, Luxemburg, si altele) , sau invers, cele bogate sa ofere orase industrializate si sate in parasire. De ce se gandesc guvernele imediat la razboi si nu la oferirea celuilalt obraz, ar fi un fel de decongestionare, un fel de a aluneca pe cealalta panta.

Miriam GAMBURD 20/09/2006 12:39

Мне, как говорили в Одессе, есть что сказать, но обо всем - в письме. Виды монастырей красивы несказанно той особой щемящей красотой, какой отмечена бессарабская земля. Спасибо.
 
Мириам

Ruxanda Beldiman 20/09/2006 09:04

Draga Vladimir,
 
      Iti multumesc tare mult,  pentru ca m-ai facut partasa a impresiilor tale scrise "la cald" legate de manastirile Basarabiei in contemporaneitate. Oare toate cele "urate" descrise sunt reversibile? Atuncea poate ca nu e totul pierdut, desi mentalitatile sunt greu de schimbat. Oate ca o data cu schimbarea generatiilor. M-am bucurat mult, si pentur ca o data in plus m-am convins de frumusetea acestor lacasuri sfinte !!!!! Mi-ai permis sa te acompaniez in aceasta calatorie in trecut, dar totodata si in prezent. Manastirile Tiganesti, Saharna, dar mai ales Schitul Butuceni care aduce cu surorile ei Meteorele. Poate ca totusi mai e o speranta !!!
 
    Inca o data foarte multumesc si astept cu placere viitoarele reflexii,
    Ruxi