Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

7 octobre 2006 6 07 /10 /octobre /2006 10:27

Când am pornit această lucrare m-am gândit că ar fi util să acord un loc special monahilor şi călugăriţelor, nevoitori în spaţiul sfinţit al aşezămintelor basarabene. Acum, îmi dau seama cât de greu este să găseşti într-un areal plin de reconstrucţie şi primenire trăitori maturi, şi cu "înţelepciunea înaltă şi fină"...Noroc că am ajuns până la aceste vremuri în care viaţa monahală revine la adevărata trăire, căci nu se putea crede că după spulberarea de către regimul comunist a vieţii religioase din Moldova să nu fi rămas chiar deloc "ostaşi ai lui Hristos" printre noi!

 

Reeditarea cărţii lui Vasile Andru, "Istorie şi taină la Sfântul Munte Athos" (Allfa, Bucureşti, 2006) mi-a prilejuit plăcere de a decoperi pe unul din marii tămăduitori aflaţi la Muntele Athos, Părintele Gavril de la Rusikon, Mănăstirea Sf. Pantelimon. Acest nevoitor şi vindecător este originar din Basarabia, care după ce a fost alungat din mănăstirea de metanie, a lucrat ca preot la un spital. În 1970, după ce a aşteptat 6 luni formalităţile, s-a mutat la Muntele Athos, după ce a avut o vedenie a Maicii Domnului care i-a spus: "LA Athos am nevoie de tine, nu aici!". Recomand acele pagini răscolitoare (pp.126-143) despre acest rugător şi vindecător.

 

Transcriu aici un pasaj care da măsura duhovnicească şi a smereniei părintelui Gavril: " În timp ce vorbeam, s-a apropiat de noi un bătrân frumos, am zis "evloghite Pater", i-am atins uşor mâna căci nu m-a lăsat să i-o sărut; el a retras-o şi a binecuvântat spunând abia auzit: "Kyrie".

 

Apoi el a plecat, iar eu am stat de vorbă, în continuare, cu părintele Gavril. După un timp l-am întrebat: Cine a fost acela? Mi-a lăsat un gust tare bun vederea lui. Mi-a rămas o dulceaţă în inimă!

 

Părintele Gavril îmi spune: Acela nu-i de aici. Şi nici nu ştii cui i-ai zis tu  "evloghite, Pater"...

 

Am simţit un fior, căci părintele îmi dădea a înţelege că acela ar fi un om din alt veac. E drept că a dispărut repede de la orizontul privirii. Dar, în curând, l-am văzut urcând spre o stâncă detunată. Spun: "Uite, e acolo". "Acum, într-adevăr, e acolo!". Îmi zice fără altă explicaţie părintele "(p.134).  

 

" părintele Gavril îmi mai spune:

 

- Leacurile sunt doar suport, sunt doar un ajutor. Întâi facem Sfântul Maslu. Numai aşa leacul are putere. La Sfântu Maslu, omul se curăţeşte. Maica Domnului îmi spune, în vis, cum să-l vindec pe unul şi pe altul.

 

- La mine s-au vindecat mulţi, de boli incurabile. Dar nu eu i-am vindecat, ci Sfântul Maslu. Numai aşa leacurile au efect. Şi tare mulţi au venit la noi, şi când eram în lume, şi de când sunt pe Sfântul Munte. Nu era zi în care să nu fi spălat pragul meu cu lacrimi! " (p. 140).

 

Preacucernice Părinte Gavril, roagă-te pentru toţi ortodocşii în faţa Maicii Domnului şi a Mântuitorului Nostru. 

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article

commentaires