Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

10 janvier 2007 3 10 /01 /janvier /2007 16:21

Mănăstirea Ţâpova în aşteptarea Naşterii Mântuitorului

                                                                              de Angelina Olaru

Deşi în marile oraşe ale lumii există deja riscul pierderii adevăratului spirit al sărbătorii creştine, înlocuit prin manifestări materiale gălăgioase şi culinare, dincolo de crenguţele de brad, de artificii şi de acţiuni supermediatizate de caritate, evenimentul Naşterii Celui Preaînalt este prezent în toate localităţile basarabene. Rugăciunile din biserici şi mănăstiri readuc minunea divină din Betleem, petrecută acum mai bine de 2000 de ani.

              De Crăciun, va fi reactivată biserica de cununie a lui Ştefan cel Mare

 

 

În prag de sărbătoare, am poposit la una din renumitele noastre mănăstiri - aşezământul monahal Ţâpova. Acolo, 14 ostaşi ai lui Hristos aşteaptă - prin post, rugăciuni şi fapte demne de toată lauda - momentul Naşterii Mântuitorului.

I-am surprins pe părinţii de pe malul Nistrului în micul şantier de la mănăstirea rupestră, unde, împreună cu o echipă de muncitori, sub conducerea arhitectului Eugen Bâzgu, munceau la renovarea sfântului locaş din stâncă cu hramul „Ştefan cel Mare şi Sfânt”.

Pe 8 ianuarie, a doua zi de Crăciun, la biserica rupestră - parţial reconstruită - un sobor de preoţi va ţine slujba de sărbătoare şi de redeschidere a locaşului sfânt. „Redeschiderea acestuia este deosebit de importantă pentru românii de pretutindeni. Toată pietricica din zona rupestră a mănăstirii este sfântă, deoarece pe aceste locuri, izolaţi de lume, sfinţii părinţi, pe parcursul a sute de ani, au înălţat rugăciuni atât pentru generaţiile care au fost, cât şi pentru urmaşi. Ţâpova este încărcată de istorie şi de civilizaţie veche. În vestita bisericuţă pe care o redeschidem, conform legendei locului, s-a cununat Ştefan cel Mare şi Sfânt cu Maruşca, cea mai puţin cunoscută soţie a domnitoru-lui”, a menţionat stareţul Policarp.

             În chiliile ruinate ale primilor asceţi

Puţinii credincioşi care vin să se roage acolo, hoinărind prin chiliile primilor monahi ai aşezământului, găsesc o atmosferă de rugăciune şi linişte duhovnicească. Printre încăperile vechilor sihaştri, pelerinii află o chilie, unde, pe o masă de piatră, sunt un prosop şi mai multe icoane rare, la care îngenunchează. Monahii susţin că, recent, o femeie bolnavă de picioare a coborât la chiliile rupestre ajutată de doi fii. S-a rugat acolo o zi întreagă şi, spre seară, a urcat de una singură la mănăstirea din deal. În semn de recunoştinţă, ea a cumpărat nişte iconiţe pe care le-a lăsat la mănăstirea de piatră, unde vin creştinii să se roage.

 

 

Multe sunt minunile locului, care se ascund de ochii noştri. Mai grav este faptul că peşterile de la Ţâpova sunt în permanenţă pângărite de inscripţiile turiştilor nepăsători, care vin aici în căutare de senzaţii tari şi nu pentru clipe de reculegere. Unii intră înăuntru chiar şi pe geamuri. Părintele secretar Eustafie: „Valul de turişti ne periclitează activităţile. Societatea este afectată de virusul unor boli pe care nici preoţii nu le pot explica. Chiar şi elevii din Chişinău, din alte localităţi vin, deseori, la mănăstire ca la un parc de distracţii. În acest sens, cerem sprijinul agenţiilor de turism şi al direcţiilor instituţiilor preuniversitare care organizează excursii la Ţâpova. Rugăm ca vizitatorii să fie instruiţi înainte de a călca pe sfintele locuri. Monumentul s-a păstrat într-o anumită măsură, dar dacă vizitele barbare vor continua, n-o să mai rămână nimic din mănăstirea din stâncă”.

 

                 Cinci ostaşi ai lui Hristos luptă cu nepăsarea lumii

În acest pustiu lumesc, eforturile fraţilor de la Ţâpova întru a reda lumii un monument duhovnicesc sunt ca ale celui care lupta cu morile de vânt. Ierodiaconul Eustafie ne povesteşte despre lucrurile sfinte ale mănăstirii, care au fost rupte din fiinţa locaşului după anul 1940, şi nimeni nu se străduie să le înlocuiască cu altele. “Sute de ani, pe aceste locuri se întâmplau minuni la vestita icoană făcătoare de minuni, care s-a păstrat în altar până la închiderea mănăstirii. Nimeni nu mai ştie de soarta ei: ori a fost arsă, ori aruncată în Nistru. Vestea despre acea icoană ajunsese prin secolul al XIX-lea la un militar din Kiev , soţia căruia suferea de o boală grea. Icoana de la Ţâpova a vindecat-o. Ulterior, femeia donase mănăstirii un prosop ţesut cu fir de aur, care nu mai există de mult.

 

 

O pierdere irecuperabilă a fost şi distrugerea bibliotecii. Recent, preoţii au aflat că două dintre cele mai valoroase volume din vechea arhivă, care datează din secolul al XIII-lea, Ohtoihul şi Arfiloghionul se păstrează la Muzeul Academiei de Ştiinţe din Sankt Petersburg. În prezent, monahii fac demersuri pentru a obţine, cel puţin, copiile acestora.

Cea mai mare pierdere, cred părinţii, este dispariţia monahismului în Basarabia. Până la închidere, au existat circa 300 de călugări pe acele locuri. Totuşi, în pofida greutăţilor, monahii rămân optimişti la văzul cetelor de colindători care le aduc vestea despre Naşterea Pruncuţului. Copiii, împreună cu preoţii de la Ţâpova, aşteaptă seara minunată în care îl vor putea ţine în braţe…

“Precum ne-au anunţat Scripturile, “Se va naşte Fiu din fecioară şi se va numi Emanuel”, ceea ce înseamnă: cu noi este Dumnezeu. Mănăstirea Ţâpova este al doilea Ierusalim, al doilea Munte Afon al românilor din toată lumea. Ştim că R. traversează o criză economică, dar, pentru salvarea Mănăstirii Ţâpova, rugăm mult autorităţile să ni se repare măcar drumul de la şosea până la mănăstire, ca să poată ajunge la noi autocarele cu creştini din ţară şi de peste hotare. Vrem să întâmpinăm Naşterea şi Învierea Răscumpărătorului cu toţi creştinii doritori”, a remarcat stareţul Policarp.

             Mănăstirea rupestră - în pericol

În bisericuţa din stâncă au fost instalate podelele, balustrada pentru cor şi iconostasul. Toate lucrările se realizează conform proiectului din 1823. Preoţii susţin, însă, că lumea a devenit rece faţă de Mănăstirea Ţâpova, nu mai înalţă rugăciuni acolo şi nici nu-i sprijină în întreţinerea monumentului. Oamenii sunt în goană după avere, pleacă peste hotare şi uită de mântuirea lor sufletească. Primul proiect investiţional, estimat la 40 mii de dolari, pentru salvarea unei porţiuni a mănăstirii rupestre, aflate în stadiul cel mai înalt de degradare, a fost acordat de Fondul Ambasadei SUA pentru conservare culturală, la solicitarea Societăţii de Etnologie din Moldova. Arhitectul Eugen Bâzgu, reprezentantul societăţii în cauză, a semnalat cu mulţi ani în urmă deplasări masive ale pereţilor bisericii din stâncă. Până la consolidarea acestora, acel loc reprezenta un pericol atât pentru turişti, cât şi pentru integritatea monumentului. “Proiectul investiţional pe bani americani, însă, nu a putut fi realizat integral, deoarece costul materialelor de construcţie se dublase. Prognozele ştiinţifice arată că, în anii următori, va avea loc un cutremur de anvergura celui din anul 1940, de 7-8 grade. Dacă valorosul nostru monument nu va fi conservat în regim de urgenţă, riscăm pierderea acestuia”, a menţionat expertul.

Avertismentul a fost lansat de circa trei decenii de către oamenii de ştiinţă. Guvernul, însă, nu a luat nicio măsură de salvare a Mănăstirii Ţâpova, deşi, la începutul anilor ‘90, susţin unii specialişti, ar fi existat fonduri suficiente. Nici autorităţile raionului Rezina nu se arată interesate de păstrarea monumentului. Stareţul Policarp le-a solicitat ajutorul în repetate rânduri. Totuşi, lucrările din biserica rupestră vor fi definitivate prin iunie 2007.

“Pentru conservarea Mănăstirii Ţâpova în regim de urgenţă o soluţie viabilă ar fi deschiderea unui fond special de către o echipă de specialişti, în cadrul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor, aşa cum se procedează în toată lumea. Anume experţii trebuie să decidă soarta monumentelor istorice şi nu miniştrii incompetenţi”, consideră Eugen Bâzgu.

SURSA> http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=455&idRubric=4848&idArticle=11596

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article

commentaires

Vladimir 11/01/2007 14:13

Cand am fost acolo, la Ţâpova, acum nişte ani, situl arăta jalnic, dar nu era schimonosit, deformat cum e azi! Când am văzut că şi aici au ajuns termopane ieftine şi faţada originală s-a obturat/acoperit, m-a apucat furia...Chiar nu se poate opri o dată incompetenţa moldovenească din aceste lucruri? Cum mă doare să spun asta, dar o spun: comunismul sovietic nu a făcut atâta rău MONUMENTELOR cât a putut face capitalismul de carton al RM...Măcar atunci se lăsau aşa, în voia sorţii, abandonate, dar dacă aveau norocul să nu fie dărâmate - rămâneau într-o stare REVERSIBILĂ. Acum, ce se mai poate salva din  Ţâpova? Este o imensă şi disgraţioasă savarină!!! Nu există şanse de salvare a unui dintre cele mai spectaculoase aşezăminte în stâncă din Estul european...