Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

8 juin 2007 5 08 /06 /juin /2007 09:59

de Andrei Vartic

După 1989 s-a făcut multă paradă din credinţa strămoşească. Crucea a fost adusă de prin ascunzişuri la miting înaintea redeschiderii bisericilor. Mulţi nechemaţi, nebotezaţi şi comunişti s-au folosit de această revărsare a iubirii de Dumnezeu. Cu ?Tatăl Nostru? pe buzele lor politicianiste, ei s-au proclamat episcopi laici peste episcopii bisericii, ctitori de locaşuri sfinte, de fapt uzurpatori ai credinţei ortodoxe şi ai neamului românesc. Aşa restaurarea Căprianei a ajuns pe mâna fariseilor şi a comuniştilor. Aşa multe din bisericile şi mănăstirile Basarabiei zac în ruine. Unele, reconstruite, zac în ruină spirituală. Altele şi în ruină morală. Văzând toate astea, mulţi din cei mulţi s-au îndoit, au ales rătăcirea în locul mântuirii. Bisericile săteşti, chiar şi duminicile, sunt mai pustii ca în timpul lui Stalin. Iar Duhul Sfânt coboară doar în cel care urcă prin rugăciune curată. În consecinţă, satele se ruinează, pierd şi faţa lor de omenie, şi tradiţia frumosului arhitectonic, şi bunăstarea. Pierd mai ales tinerii, ziua noastră de mâine.

La Lopatna, pe malul uitat al Nistrului, Hidrocentrala de la Dubăsari a ridicat cândva apele, casele s-au năruit, satul şi-a mutat vatra. Doar biserica, prin mila Domnului, nu s-a clintit. Stă însingurată, dar într-un crâng miluit cu neîntinată frumuseţe, la vreun kilometru mai sus de sat. Cruci străvechi, cioplite admirabil în piatră cântătoare, o străjuiesc. Dar şi un preot admirabil.

Părintele Oleg de la Lopatna, proaspăt absolvent al Facultăţii de Teologie, pare un copil de biserică. Şi preoteasa lui, subţirică ca şi el, pare o copilă din corul unei biserici săteşti. Puţinii credincioşi vin la biserică numai duminica sau de sărbători. Din cauza îndepărtării de sat, spune părintele. Noi, însă, suntem de părere că şi din cauza îndepărtării omului de biserică. Tânărul părinte Oleg şi preoteasa lui slujesc însă toate slujbele săptămânii, indiferent dacă vine cineva la slujbă sau nu. ?Eu slujesc, preoteasa cânta, şi aşa o fericire coboară peste noi!.., spune părintele Oleg. Nimic altceva nu ne mai trebuie!?.

Doi copii slujesc lui Dumnezeu în biserica îndepărtată a Lopatnei, la margine de lume. Singurei îşi trag clopotele, singurei aprind candelele şi lumânările, singurei îngrijesc sfântul locaş şi tot singurei construiesc în curtea bisericii o căsuţă modestă. Dar prin rugăciunea lor simplă tot neamul ne este salvat chiar dacă mare parte din el s-a rătăcit în mrejele tranziţiei şi ale globalizării.

SURSA: http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=547&idRubric=5713&idArticle=13758

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article

commentaires

scepticul 08/06/2007 10:04

Ce minunat este ca flacara credintei mai palpaie la basarabeni, chiar si dincolo de Nistru!