Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

30 juillet 2007 1 30 /07 /juillet /2007 16:06

Mai mult nu se vorbeşte decît se face - astăzi - despre afazia lumii ortodoxe, despre derapajele ei, despre "spiritul burghez" pătruns dincolo de zidurile mănăstirilor. Există o literatură duhovnicească impresionantă care ne face să înţelegem cît de departe sunt în ziua de azi rînduielile călugăreşti şi trăirea întru Hristos. Primim în acelaşi sens un minunat dar: cartea părintelui Andronic (Popovici), duhovnicul şi stareţul mănăstirii Noul Neamţ (1820-1892), apărută la editura Catisma, cu îngrijirea obştei de la aceiaşi mănăstire, la anul 2007. Cărţulia aceasta, de 176 de pagini, este un fel de jurnal scris în caractere chirilice, care relatează despre ucenicia, pelerinajele şi nevoinţele celui care a pus la 1861 început bun al aşezămîntului monahal Noul Neamţ de pe malul Nistrului, în Basarabia. Alături de el a stat ieromonahul Teofan Cristea, originar din Transilvania. Faptul acesta al ctitorii noului aşezămînt se constituie într-un veritabil document asupra proceselor de "reformă" întreprinse de Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, cel care a pus bazele secularizării averilor mănăstireşti. Părintele Andronic devine martorul prăpădului care se abătuse asupra vieţii monahale, şi consemnează cu de-a amănuntul cele văzute şi trăite personal, căci anume el a avut mult de suferit de pe urma faptului că era printre cei care păstra neabătut rînduiala lăsată de Stareţul Paisie Velicicovski (canonizat de biserica rusă în anul 1988), monahul şi duhovnicul care a reînviat tradiţia isihasmului în Moldova, pe de o parte, iar de cealaltă - a diostosit şi promovat Filocalia (Добротолюбие) slavonească, tradusă din elineşte. Acest monument de literatură duhovnicească a constituit multă vreme principala sursă pentru ortodoxia slavă. Pentru această slavofilie a sa, părintele Andronic era urmărit şi şicanat. Iată cum descrie cuvioşia sa interzicerea limbii slavoneşti: "...văzînd cu ochii mei tiraniile cele cumplite ce se lucrau atuncea întru sfintele noastre mănăstiri, din poruncile lui Alexandru Cuza, domnitorul României, şi ale miniştrilor săi şi cu ce dispreţ, la 18 zile ale lunii octombrie, în anul 1859, au scos limba slavenească de prin bisericile sfintelor noastre mănăstiri şi au oprit cu totul să nu să mai pomenească la optust, preacuvioşii părinţi Antonie şi Teodosie şi ceilalţi făcători de minuni ai Pecerscăi şi slujbele lor împreună, şi a Sfîntului marelui cneaz Vladimir şi a fericitei cneghinei Olga, şi a Sfîntului Ierarh Dimitrie, mitropolitul Rostovului, şi a cuvioşilor mucenici Eufimie, Ignatie şi Acachie şi alte răutăţi, şi cum că a desfiinţat tipografia, legătoria de cărţi, fabrica de postav şi de potcafiche şi altele..."(p.113, ed.cit.). La anul 1861, în aprilie, părintele Andronic a fost personal la mănăstirea Coşula, unde era exilat stareţul Gherasim (izolat pentru nesupunere la noile "reguli" civile), spre a obţine actul de întemeiere a mănăstirii Noul Neamţ, unde s-au refugiat, apoiu, toţi cei care au dorit să se nevoiască după pravila veche.

O carte scrisă minunat într-o limbă română arhaică, amestecată cu multiple rusisme*, dar valoarea ei literară şi documentară nu se diminuiază nicidecum din această pricină, ci dimpotrivă, devine mai pitorească, mai vie, mai îmbietoare pentru lectură. Este o bună lecţie de literatură românească veche; text care deşi scris chiar la finele secolului al XIX-lea (la 1892, cum însuşi autorul o mărturiseşte pe ultima filă) este în mod evident tributar finalului de veac al XVIII-lea, şi omagiază ritos perioada lui Paisie Velicicovski din mănăstirea Neamţului... 

* cuvinte ca: sîroste, bulion, cheleinic, poftorind =de la  повторитьsmreduiri, ispravnic,  blagoslovit, cilen, vozglas şi altele vădesc pătrunderea acestor vocabule de împumut în lexicul românesc, fie din limbajul liturgic, fie din cel administrativ.  

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans texte pentru suflet
commenter cet article

commentaires

Adrian Vlas 02/08/2007 15:17

1. Între noi fie vorba, Kogălniceanu are la ora asta mult mai temeinice pricini de întristare, datorate actualei sale locații :(... Pohta domniei sale nu era să ”retransforme mănăstirile în locașe ale rugăciunii și mântuirii”, cum presupune stimatul preopinent, ci să garnisească propriile buzunare. Vizavi de fierbintea evlavie a dlui Kogălniceanu, aștept ca Vladimir să dea în vileag poezioara pe care i-am trimis-o, al cărei autor este însuși venerabilul Trahanache... pardon, Mihalache.2. Nu era vorba de aducerea Filocaliei în România, ci de munca depusă pentru înfăptuirea și promovarea traducerii ei slavone, care a avut într-adevăr un rol uriaș pentru viața duhovnicească din spațiul rusesc. 3. ”Filocalia era aici din timpurile când Rusia încă nici nu era creștinată”. Pesemne că o adusese însuși Cuviosul Nicodim Aghioritul, călătorind prin timp... 4. Nu se spune nicăieri că Paisie a adus aici isihasmul, ci doar că a reînviat tradiția lui. Personal, nu văd nimic condamnabil în afirmația aceasta. Orice Sfânt ”reînvie” tradiția, umplând formele ei cu puterile dătătoare de viață ale Duhului Sfânt, al cărui sălaș este. În lipsa Sfinților, o tradiție poate să se atrofieze cumplit, cum s-a și întâmplat, iată, cu ”vigurosul” isihasm moldovenesc după moartea Cuviosului Paisie. Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Actul filetist al izgonirii a tot ce era slav din mănăstirile românești nu a dus la nimic bun... În obștea Cuviosului Paisie trăiau frățietatea în Hristos o mulțime de nații. Cei ce i-au alungat pe slavi din mănăstirile românești n-au reușit decât să alunge odată cu ei și harul lui Dumnezeu. Unde a înflorit mai tare isihasmul în al XIX-lea veac? În mănăstirile noastre sau la Sarov și Optina? Hristos, în Care nu este nici scit, nici iudeu, nici elin, nu iubește naționalismele morbide! Și fiindcă tot a venit vorba, să terminăm odată cu mitul imbecil al Uebermenschului geto-daco-roman, predestinat pentru fapte mari în virtutea rasei sale superioare! Vorba bancului, toți oamenii se trag din Adam și Eva, doar românii din Decebal și Traian... Nu se gândește nimeni că bădica Traian a adus în Apuseni mineri iliri, în șesul olteniei - plugari sirieni, că în castrele Daciei romane stăteau de strajă arabi din Palmyra, britoni șamd, că p-aci trecură hoarde nenumărate, de la sarmați la cumani, dintre care o bună parte trebuie să fi rămas locului, că multe dintre cuvintele de mare noblețe ale limbii române au fost agonisite de pe urma conviețuirii cu slavii (câtă deosebire, de exemplu, între ”dragoste” sau ”iubire”, care sunt slave amândouă, și anemico-dulceagul ”amor” latin!)...

Andrei Vartic 02/08/2007 13:10

Draga Vladimir!Daca ar citi Kogalniceanu sau parintele Staniloae ce scrii despre staretul de la Noul Neamt si Paisie s-ar cam intrista. Unu' - fiindca secularizarea averii manastirilor a fost necesara pentru a pune capat feudalismului in Romania, dar mai ales pentru a retransforma manastirile in locase ale rugaciunii si mintuirii, nu in latifundii imense cu preocupari mai mult economice in care munceau zeci de mii de tarani amarati. DOI - Cum putea Paisie sa aduca Filocalia in Romania cand ea era aici din timpurile cand Rusia inca nici nu era crestinata? Cum putea Paisie sa aduca aici isihasmul, cand el era desavarsit la noi pe timpurile lui Nicodim si Daniil Sihastru, direct din "gura" lui Palama?  Vezi, pentru reper cele noua trepte ale apropierii de Dumnezeu de care scrie si Neagoe Basarab la 1521, dar, mai ales, cerceteaza schimnicii din picturile de la 1497, ctitorite de Stefan.Cu daruiremosh av