Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

22 septembre 2007 6 22 /09 /septembre /2007 15:24

Comentariul la această imagine urmează a fi scris...

Continuînd drumul nostru de la mănăstirea Horeşti, ieşind din nou în magistrala M3, ce duce spre Cimişlia, am mai mers cca.7-8 km. încadraţi de pădure. Întrebasem de un om care se ţinea nesigur pe picioare, care făcea autostopul, unde se află mănăstirea Zloţi. Ne-a spus să urmărim indicatorul albastru (cel din imagine), şi să ieşim la stînga din şosea. A început de acolo un drum nemodernizat bătătorit de timp, făcut de căruţe şi tractoare. A urmat apoi un sat pitoresc, uitat printre dealuri, hopuri, apoi - încă unul, închis spre nord de o cale ferată, după ce am mers îndelung pe un drum cu pietriş, iarăşi prin pădure. Nu pot preciza ce sate erau anume, căci nu figurau pe harta ce-o aveam la îndemînă. Dar am găsit menţiunea că halta de cale ferată se numeşte Ciufleşti, în jud. Lăpuşna. După ce am trecut de calea ferată drumul forestier îşi făcea iar loc printr-o "fisură" de pădure. Nu era nici ţipenie de om. Evident, nu trecea nicio maşină. La un moment dat ni s-a arătat pe dreapta o închipuire de construcţii, ceva început, dar neterminat. Ceva amorf, cu o troiţă după gardul de piatră, nefinisat nici el. În curte erau nişte vaci care păşteau într-o linişte totală. Zărisem peste acoperişul uneia din construcţiile acelea o mică cupolă cu o cruce în vîrf. Credeam şi ne bucuram: am ajuns la Zloţi! Dar, coborînd din maşină am zărit dincolo de drumul prăfuit o pereche de oameni care cărau găleţi cu apă. I-am întrebat dacă asta e mănăstirea căutată. Au prins brusc să latre nişte cîini în jurul lor. "Nu", ne-au zis apăsat, "ăsta a fost lagărul de pionieri"...Pînă la mănăstire să mai tot fie vreo 2 km., a adăugat bărbatul. Mai trebuia mers pe acelaşi drum atît, pînă la o altă troiţă, apoi se ieşea din aceasta spre a continua în jos, spre vale, spre inima pădurii - pînă la mănăstire. Drumul rămas ni se părea deja de nepătruns, nesfîrşit, inexistent sadea. Seara se apropia vertiginos, şi perspectiva de a ne apuca noaptea prin acele locuri pustii şi stranii nu ne măgulea, nici nu ne îmbia deloc. Am decis să renunţăm. Să facem drumul înapoi, fără să ne fi atins ţinta propusă. Inaccesibilă în acel moment. Ca să ne reprimăm tristeţea, am deschis un pachet de smochine uscate, şi şi am ronţăit cu toţii pe drumul de întoarcere, pînă am ieşit îndărăt în drumul principal. De ce am deznădăjduit? De ce nu am mers pînă la capăt? Nu ne-am gîndit că Dumnezeu ne va ajuta? Mi-e greu să răspund la aceste întrebări, căci după ce ne-am văzut acasă eram cătrăniţi, slăbiţi, şi eu cel puţin am avut sentimentul pervers că nimeni din cei care au scris despre Zloţi, nu au ajuns de fapt acolo. Asta era consolarea mea...Dar, ştie Domnul, că nu e deloc aşa! Poate la anul ne învrednicim să călcăm şi noi în acel loc ascuns, atît de pătimit şi renăscut prin truda şi rugăciunile monahilor de la sfînta mănăstire Noul-Neamţ. Sper să mai fie pînă atunci arhimandrit tot ieromonahul Tobie Boboc, cel care a repus pe picioare aşezămîntul (sfinţit în anul 1997) - fiind ras de pe faţa pămîntului de comunişti cu atîta cruzime, în anii'70 (scris la 29 septembrie).

Acesta este locul în care am reuşit să ajungem în acea seară de 5 septembrie, în ziua prăznuirii Sfîntului Prooroc Zaharia - tatăl Sfîntului Ioan Înaintemergătorul.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article

commentaires

Arhimandritul Tobie 08/01/2008 23:10

Am citit cu atentie articolul de pe blog! Ma bucur ca ati scris despre manastiream in care activez. E-mailul meu este - arhim.tobie@gmail.com .  
Daca doriti sa treceti pe la Manastirea Zloti scrieti-mi pe e-mail!
In curind voi plasa pe internet imagini cu Manastirea Zloti!