Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

13 avril 2010 2 13 /04 /avril /2010 14:25

TRUPUL

 

"Am aşa un vag sentiment, că dinţii sunt ceva inutil la om. Că Dumnezeu i-a făcut la urma celorlalte; şi mai ales, la rugămintea insistentă a omului. Anume cu această "recuzită" a şi muşcat Adam din măr. Vă imaginaţi cum ar fi fost dacă lui Adam îi lipseau dinţii?

 

Dar nu despre asta am vrut să fac vorbire, ci despre ceva mai serios. De ce ni s-au dat un trup aşa minunat, şi un creier aşa suprinzător? Biserica se raportează la trup cu cele datorate sfinţeniei, dar eu? De ce cred oare că toate astea sunt ale mele? Dar sunt minute în care îmi privesc mâinile, şi mă minunez câte pot face cu ele, cît de frumos sunt alcătuite toate. Te-ai tăiat la un deget, şi în cîteva zile s-a întremat. Ciocanul nu se ţine precum furculiţa sau ferestrăul. Într-o clipită reacţionează la orice, pot suporta şi frigul şi căldura, dar şi durerea.

 

Altădată, Sfîntul Simeon Noul Cuvîntător-de-Dumnezeu după împărtășirea cu Sfintele Daruri a scris: "Stau aşezat pe acest scaun de lemn, şi îmi privesc aceste mîni decrepite, la acest corp îmbătrînit şi constat cu groază cu acestea sunt mîinile Domnului, pentru că prin împărtăşire acestea devin una cu Hristos; şi privesc în juru-mi, la această chilie sărăcăcioasă, şi văd: e mai mare decît cerurile, pentru că cerurile nu Îl încap pe Dumnezeu, iar aici încape Dumnezeu, Care cu trupul, prin al meu, se află aici...Atunci chilia mea devine nemărginită. Pentru că este mai lată decît Universul". 

 

Şi paharul cu vodkă, şi ţigareta tot cu aceste mîini le ţin". 

 

VIAŢA ŞI MOARTEA 

 

"Salcia stă plecată deasupra apei, gîrbovită şi veche. Trunchiul e brăzdat de încheieturi şi de găuri negre. Acesta e înconjurat de o aureolă de crengi, crenguţe şi foarte mici lăstari. Seamănă cu viaţa noastră: prea-plină de mişcări grăbite, nu întotdeauna necesare. Uneori, ceea ce contează, e o creangă vînjoasă, cu frunze mustoase. Toate sunt legate şi se leagă prin moarte. Acesta este trunchiul. Cînd acesta moare, mai hrăneşte încă verdeaţa. Partea de jos creşte în pămînt. Nu văd rădăcinile lui, dar ştiu că ele sunt; sunt pline de sevă, şi vor fi întotdeauna, pentru că le nutreşte Dumnezeu. Privesc salcia aceasta, şi deja mai puţin sunt înfricoşat de moarte; nu mai pun atîta preţ pe viaţa mea. Precum salcia cu lemnul său priveşte apa rîului lin şi repede-curgător, tot astfel şi pe mine mă preocupă mai mult cerurile şi necuprinderea lor.

 

P.S. zumzăie îndelung

maşina de bărbierit

atingîndu-se de faţa mea

mi-am pus ochelarii

ca să mă văd

în oglindă

doar ochii au rămas neschimbaţi,

mulţi ani de viaţă am trăit,

degrabă va trebui să mor...

Maşina de bărbierit zumzăie

şi încuviinţează". 

 

traducerea: vladimir bulat     

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans texte pentru suflet
commenter cet article

commentaires

CodexAlimentarius.info 16/05/2010 21:28



Va rugam sa promovati site-ul nostru. Detalii aici: http://codexalimentarius.info/?page_id=263



Vladimir BULAT 15/04/2010 21:13



Nu pot fi decît mulțumit dacă proza lui Mamonov încîntă lumea!


 


Voi face tot posibilul să traduc permanent din acest autor creștin, pe măsură ce găsesc lucruri potrivite. Simt că are capacitatea să te ”reînvie” Mamonov ăsta, cu cheful lui de viață, de creștin
autentic...Viu și vesel. Mustind de umor din toate încheieturile.



Calin Torsan 15/04/2010 13:48



uauu!


ce mult mi-au placut randurile astea, ale lui Mamonov
despre care nu stiu nimic


te pup



Constantin Hostiuc 14/04/2010 07:14



Si cate lucruri placute se mai pot face cu mainile, chiar daca asa, mai pacatoase...


Acelasi - care se schimba mai greu - Costache