Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

25 août 2014 1 25 /08 /août /2014 21:36

În satul basarabean Mereni, există un mic muzeu etnografic și de istorie, ale cărui artefacte surprind prin diversitate, și chiar unicitate.

sfantul-andrei-7406.JPG 

Desigur, o astfel de plăcuță amplasată la intrare, nu promite nimic din ce ar merita irosirea timpului. Dar, supriza te așteaptă mereu în spatele ușilor, ale căror prag trebuie să te decizi să-l treci. În fața ochilor se perindă lucruri amestecate, dar te surpinde sala mare în care acestea sunt așezate. Era sediu de bancă, mi s-a spus, în interbelic. Satul avea propria bancă în răstimpul în care Basarabia era în România Mare. Acum aici e muzeu, tot un tezaur, dar mai prețios decît cel financiar-bancar, chiar dacă acesta nu produce dobînzi, nu acordă credite, nici nu pretinde creanțe, afișează valori, neprețuite!

sfantul-andrei-7435.JPG

Acesta este un număr de casă, supraviețuit prin nu se știe ce minune prin vreo magazie a vreunui mirenean, în tot răstimpul erei sovietice, pentru care dacă era găsit, gospodarul putea face pușcărie...În schimb, munca tenace și acrivia țărăncilor care-și descriau fiecare în felul său paradisul, nu putea fi în niciun fel perecutat, pentru că dincolo că înfățișa o lume abstruză, era o lume a bucuriei, tristeții, veseliei și a căutării frumuseții de dincolo de regimuri, politici, ideologii, granițe și stăvilare lingvistice...

sfantul-andrei-7424.JPG 

sfantul-andrei-7414.JPG

Frumos acest text, scris cu caractere chirilice, semnat probabil în primii ani ai zorilor comunismului, prin 1950:

Binecuvîntarea în casă este:

Unde-i credință, acolo-i iubire

Unde-i iubire, acolo-i fericire

Unde-i pacea, acolo-i binecuvîntarea

Unde-i binecuvîntarea, acolo-i Dumnezeu,

Unde-i Dumnezeu, lipsă nu-i,

AMIN.

sfantul-andrei-7417.JPG

sfantul-andrei-7416.JPG

sfantul-andrei-7423.JPG

sfantul-andrei-7415.JPG

sfantul-andrei-7432.JPG

IMG_7431.JPG

Vechimea satului o confirmă și cele cîteva pietre tombale, aflătoare în curtea bisericii vechi, acestea poartă dovada primelor decenii ale secolului al XIX-lea. Iar una dintre acestea trădează limpede, în cioplitură, anul 1827.

sfantul-andrei-7460.JPG

E drept că așa cum arată, văxuite cu var imaculat, nu sunt tocmai demne de vechimea lor, nedemne de valoarea lor paleografică, istorică, culturală...aici, în acest loc, cel mai probabil a fost un cimitir, cum era datina străveche, și tocmai de aceea, pe ici-colo se mai observă vestigii ale unor vremuri poate mai cucernice decît cele de azi.

sfantul-andrei-7464.JPG  

Iar lucrul cel mai impresionant al zilelor noastre, este că în scurt timp, pe teritoriul satului va apărea un memorial al victimelor răpuse de GULAG-ul comunist. Este o inițiativă privată, nesusținută de organele puterii de stat, dar încurajată de săteni, de intelectuali, artiști și de conducerea comunei. Astfel, acesta va fi primul muzeu din Moldova de dincolo de Prut, în aer liber, prin care se dorește evocarea memoriei victimelor represiunilor comuniste, a celor care nu s-au întors niciodată la baștină, după ce au fost urcați în vagoane, precum vitele, și duși la mii de kilometri, pe pămînturi străine, înghețate și ostile...

sfantul-andrei-7425.JPG

Aceasta este macheta viitorului muzeu, un cumul de istorie, evocare, rugăciune îmbelșugată, etnografie și arhitectură umană. Să dea Bunul Dumnezeu ca această instituție să nu fie doar o visare, un proiect frumos, ci să devină un loc al memoriei, al martiriului celor care au pătimit fără de vină! Un clopot neadormit. Este o cauză de o noblețe desăvîrșită, spre a permanentiza  n e u i t a r e a.

Foto:  © vladimir bulat, noiembrie, 2013.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans Pelerinaje - deambulări
commenter cet article

commentaires

trecator 29/09/2014 18:59


Minunata relatare!


Mulumim, asta este o altfel de relatare, decat cea despre moldoveni-banditi, corupti, decazuti de tot soiul, hoti si prostituate etc. Una pozitiva si necesara!

alexandru 26/08/2014 10:54


Surprinzatoare vizita, surprinzatoare descoperire. Mai ales ca zeci de ani, cind plec la parinti, trec prin acel sat. Dar altceva vreau sa comentez: exercitiul de design grafic al acele tablite
de strada. Este un exemplu remarcabil (aparent neimportant ) de "Typo". Cit de rationala si simpla este tratata acea banala informatie! Ce litera frumoasa, ce compozitie ferma! Amprenta
interbelicului este puternic vizibila pe acest obiect comun, dar care denota o procupare - cum scriem citeva semne, in asa fel ca sa transmita informatia cel mai bine.