”Povestirile revelate ale unui pelerin rus către părintele său duhovnicesc” - astfel s'ar traduce din rusa secolului al XIX-lea un corpus de texte cunoscute în limba română sub denumirea Pelerinul rus, tălmăcite de Arh. Paulin Lecca, și care a avut mai multe ediții de-a lungul timpului. În genere, se crede că acesta este un text anonim, al unui autor ascuns...De-a lungul timpului această culegere s-a atribuit cîtorva posibili semnatari, printre care și Sfîntului Teofan Zăvorîtul. La apariția cărții sub formă tipărită, în 1881 - editată de egumenul Paisie Fiodorov, de la mănăstirea Ceremisskoe din Kazan - nu exista niciun argument de a pleda pentru un autor sau altul.
Volumul din 1881 cuprindea doar primele patru ”povestiri”.
În 1911, la Sergiev Posad, apar în volum ”povestirile” cinci-șase-șapte.
În 1930, după ediția din Kazan, cartea a apărut la Paris, sub îngrijirea și cu o introducere de B.P. Vîșeslavțev. Emigrația ”albă” din Occident redescoperea prin această scriere ascetică ”sentimentul religios al Rusiei țariste”.
În anul 1933 ediția din 1911, de la Serghiev Posad, stă la baza reeditării celorlalte trei ”povestiri”, la Praga, tot în ambianța emigrației ruse. De-abia în 1948 arhimandritul Kiprian Kern reunește toate cele șapte ”povestiri” într-un singur corpus, și astfel este cunoscut și astăzi. Între timp au apărut edițiile în limba germană (1925), engleză (1930), franceză (1943).
La anul 1971 s-au descoperit la mănăstirea Pantelimon, de la Sfîntul Munte, manuscrise ale primelor patru ”povestiri”, și pentru că acestea se deosebeau întrucîtva de forma tipărită ale acestor texte, s-a crezut o vreme că anume acestea erau scrierile inițiale, originare, iar în 1989 s-au tipărit în paralel aceste texte. În 1992 s-a mai tipărit o ediție a acestor texte după manuscrise necunoscute ale primelor patru ”povestiri” - găsite în arhiva arhimandritului Kiprian Kern.
Vine anul 1994, și un cercetător, A.M. Pentkovsky, profesor la Academia Teologică din Moscova, demonstrează magistral paternitatea tuturor textelor, care formează corpusul reunit sub denumirea ”Povestirile revelate ale unui pelerin rus către părintele său duhovnicesc” (Пентковский А.М. Кто же составил Оптинскую редакцию рассказов странника? // Символ. Paris, 1994. № 32. С. 259–278).
A.M. Pentkovsky publică o serie de texte extrem de bine documentate, și demonstrează că autorul este nimeni altul decît scriitorul creștin, ieromonahul Arsenii Troepolsky (1804-1870), contemporan și prieten duhovnicesc cu Sfîntul Ignatie Briancianinov, sub a cărui tutelă a fost cu începere din 11 ianuarie 1837, timp de un an - în schitul Serghiev, din preajma Sankt-Peterburgului. Întreaga sa viață ieromonahul Arsenii Troepolsky a scris texte despre Rugăciunea lui Isus, despre învățarea rugăciunii, printre altele multe, a scris un tratat ”Despre rugăciune”, în 12 capitole (rămas în manuscris). Scrierile sale încă sunt în curs de editare, s-au păstrat numeroase.
A.M. Pentkovsky descoperă în 2009 în secția de manuscrise a Bibliotecii Naționale a Rusiei, o scriere amplă a lui Arsenii Troepolsky cu texte ascetice, iar în capitolul al zecilea se conține redactarea olografă a tuturor celor șapte ”povestiri” ale ”Pelerinului...”
Cercetătorul a ajuns la următoarele concluzii:
între 3 și 17 octombrie 1859 Arsenii Troepolsky a redactat începutul povestirilor sale, adică pe cel dintîi capitol. Apoi, în 6 noiembrie era gata și următorul; mai departe, în 13 decembrie pune punct celui de-a treileia povestiri ș.a.m.d.; în mai 1863 a scris prefața la toate cele șapte capitole, reunite în două părți. Dar ceea ce a apărut tipărit ulterior este rodul numeroaselor retranscrieri și copieri - făcute de-a lungul timpului. Textul de la Optina era, se pare, cel care se pregătise de tipar, căci conține cele mai numeroase corecturi și stilizări. Existența acestei variante este legată de activitatea Cuviosului Ambrozie al Optinei, sub redacția căruia s-a pregătit culegerea de povestiri, dar tipărirea a fost stopată sub presiunile unei persoane sus-puse. Traseul variantelor ”Povestirilor...”este reconstituit în amănunt de același A.M. Pentkovsky, într-o publicație găzduită de Revista Patriarhiei Ruse (nr. 1, 2010, pp. 54-59), iar de biografia lui Arsenii Troepolsky s-a preocupat ]n detaliu un alt cercetător, G.M. Zapalisky (Запальский Г.М. Духовный писатель Арсений (Троепольский): попытка восстановления биографии, în: ХРИСТИАНСТВО И РУССКАЯ ЛИТЕРАТУРА. Сб. 5. — СПб.: Наука, 2006, pp. 579-591).
Manuscrisele identifcate de A.M. Pentkovsky : ОР РГБ. Муз. 10952 și ОР РГБ. Муз.10947 din Biblioteca Națională a Rusiei - aparținînd ieromonahului Arsenii Troepolsky, conținînd scrierea aici discutată - vor apărea reunite, într-o ediție critică, la editura Patriarhiei Ruse, în colaborare cu editura ”Pușkinskii Dom” (Casa Pușkin). Să sperăm că după apariția acestei cărți definitive, traducerea ei românească nu va zăbovi să-i bucure pe cei care iubesc această scriere, în forma ei consacrată deja, chiar dacă ceea ce știau ei s-ar putea să fie nițel altceva față de noile descoperiri. Rămîne de văzut!
Întru toate este Voia Domnului, Căruia aducem slavă! *
* la praznicul Întrării Domnului în cetatea sfîntă a Ierusalimului.
