La anul 1912 istoricul ieşean Gh.Ghibănescu a avut ocazia să facă unele cercetări în documentele aflate în conacul familiei Catargiu, în satul Cobălele, din regiunea Soroca, iar în paralel cu asta a vizitat împrejurimile oraşului de pe Nistru. Era luna august, început de toamnă; printre localităţi şi sate, a fost şi pe la mănăstirile locului. Spicuiesc din notiţele făcute de istoric despre acea vizită în Basarabia, aflată încă în Imperiul Ţarist:
"Intrăm în mănăstire [Japca] pe portiţa din dos, iar faetonul pe poarta cea mare. Înăuntru zidirea nouă. Vechea mănăstire s-a dat jos şi se face alta de piatră de jos până sus cu un deviz de 32.000 ruble. Egumenul mănăstirii, un foarte cald primitor călugăr, ţine să-şi lege numele de rezidirea vechiului schit.
În mănăstire lume peste lume: rusoaice, lipovence treceau Nistrul cu paromul, era un roi de lume pe parom, veneau la închinăciune spre Coşeleva, a doua zi fiind Sfânta Maria Mare. [În paraclis află alte vechi cărţi româneşti: Evanghelie, Iaşi 1772; o alta de la Râmnic, 1792; Minee, Buda 1907 ş.a.].
În arhondaric, unde am luat o gustare cu stareţul mănăstirii, în ciocnit de pahare şi stat de masă călugărească pe malul Nistrului, în mijloc de cin (rânduială, ritual--nota mea, v.b.) moldovenesc, în părete stă portretul ctitorului, "Costachi Statiev ctitor 1825, zugrăvit la 1867 fevruar 2". Costachi Statie, zis şi Andron, priveghiază şi azi cu privirea sa clară de sub işlicul vechi verde în cap, cu caţaveica de hulpe pe umere şi cu mătănii în o mână şi biserica în ceialaltă. De pe chipul tău, frumosule şi tânărule ctitor, se vede grija cea mare ce ai avut de a însădi pe malul Nistrului o casă de rugă a lui Dumnezeu în moldoveneşte, pentru a pune lăcaşul lui Dumnezeu strajă de veghe la hotară brăzdate de plăieşii lui Ştefan cel Mare şi sărutate de Dan căpitanul de plai.
La schitul din deal e o minune de lucru. În pântecele stâncii seculare, Ezechiel monahul de la Deleni a săpat altar de rugă, scund, dar destul de încăpător pentru o sută de persoane. Din 1650 stau acolo asceţi pentru rugă şi îmbătătoarea priveală a Nistrului, altarul în pântece de munte, totul te farmecă. Ne-am închinat, am sărutat icoanele şi ne-am legat în minte râvna celor de demult pentru asemenea fapte. (...)
[Vizitează apoi mănăstirea Dobruşa, "aşezare temeinică de viaţă călugărească". Cercetează aici 88 de documente, cel mai vechi fiind din 16 aprilie 1527, de la Petru Rareş. Trece la mănăstirea Coşeleva*, la "la 40 de minute de Dobruşa"]. Nu ştiu de mănăstire decât că ar fi zidită pe la 1780 de răzeşiţa Maria Tocănaş, din satul Cotiujeni, dar prin ce împrejurări nu am putut afla de la bătrânele maici, căci e de mirare că o răzeşiţă moldovancă de ale noastre dintr-un sat ca Cotiujenii să facă mănăstire, să dea 60 deseatine de pământ din moşia lor cu pădure cu tot, ca să adăpostească acolo spre rugă 46 de maici, toate rusoaice..."
(Magazin Istoric, nr. 4, aprilie, 2009, pag. 61-62).
* e vorba de mănăstirea "Cuşelăuca", existentă şi astăzi -- nota mea, v.b.
