De numele Mănăstirii Răciula sunt legate numeroase istorii, mai ales din perioada comunistă. A fost un adevărat centru de rezistenţă anticomunistă. Se află în satul cu numele Răciula, de la care se merge spre mănăstirile Hârjauca şi Hârbovăţ. Accesul spre mănăstire se face pe o uliţă cu numele Sfintei Maria. Este aşezământ de maici, unde ţinuta pentru femei se respectă cu stricteţe: fusta şi acoperitoarea de cap sunt obligatorii. Este plin de flori. A fost înfiinţată în ultimii ani ai secolului al XVIII-lea de fraţii Andrei şi Ioan Roşca, pe moşia răzeşului Lupu Stratan. Are hramul Naşterea Maicii Domnului.

Cele două biserici datează din veacul al XIX-lea. Cea cu hramul Naşterii Maicii Domnului este zidită în jur de 1800, iar biserica de iarnă, în care se face închinare marelui Ierarh Nicolae datează de pe la 1822, cu reînnoiri ulterioare în ultimele decenii ale secolului al XIX.

Biserica mare este în plin proces de renovare, slujbele ţinându-se în biserica Sfântul Nicolae (cea din imagine). Aspectul ei este destul de frust, iar interiorul deţine câteva sfinte moaşte aduse din Rusia.

Are un număr mare de vieţuitoare, de ordinul câtorva zeci, care au un nivel de trai destul de auster, sărăcăcios, discret, dar împrejmuit de verdeaţă multă şi buchete de flori, plantate anume, mai multe feluri împreună...Este în plin proces de primenire.

Despre această "rustică" mănăstire am aflat din pictură. Incă în anii'80. Dar picturile care reprezentau biserica mănăstirii Tabora datau din anii'70, şi aveau ca autor pe artista basarabeană Elena Bontea. Pictoriţa a vieţuit ea însăşi o perioadă între măicuţele acestui aşezământ, învăţând printre altele şi arta ţesutului de covoare... Mănăstirea se află în satul cu acelaşi nume, şi e destul de izolată de şosele şi drumuri modernizate. Merită vizitată pentru că e un bun exemplu cum măicuţele au intrat în mănăstire împreună cu casele în care trăiau, cu curţile şi gospodăriile ce le aveau...nu are ziduri de incinta, poartă într-un sens foarte limitativ, ci ai sentimentul că eşti într-o mică localitate în centrul căreia se înalţă biserica. O atmosferă paradisiacă, de culoare şi linişte, te copleşeşte în incinta acesteia. Peisajul este "condimentat" de podgorii mănoase, livezi şi lacuri. În costa mănăstirii, mai în josul ei, este un izvor de-asupra căruia se înalţă o construcţie veche, de la 1886.

În jurul construcţiilor este foarte multă verdeaţă, o caracteristică oarecum generală pentru mănăstirile de maici. Biserica datează de la 1828, şi are hramul Adormirii Maicii Domnului, ca majoritatea din ţinutul Codrilor. Există şi o a doua biserică, din 1857, închinată Sfintei Treimi. Fiind mai izolată decât alte mănăstiri, a reuşit să-şi păstreze într-o stare mai bună acele două lăcaşe sfinte. Redeschisă pentru cult în 1989-1990.

Se află la cam 40 de km. de Chişinău, pe direcţia Orhei-Curchi. 

Despre complexul istorico-arheologic numit Orheiul Vechi se ştie ca despre cel mai important toponim din Basarabia. Este şi locul cele mai vechi aşezări monahale rupestre. În rezervaţia asta s-au păstrat vestigiile unei aşezări urbane medievale, despre care există o bibliografie extrem de bogată, dar cea mai la indemână pentru consultare este cartea Tamarei Nesterov, Situl Orheiul Vechi. Monumente de arhitectură. Ed. Epigraf, Chişinău, 2003, pentru că adună împreună de-o manieră sintetică întregul material existent într-o analiza captivantă şi aprofundată.

În preajma acestei foste aşezari (denumite: Târgul Movilova, Sehr-al-Djedid, Orheiul Vechi) cu succesive suprapuneri culturale si etnice, se afla schitul care a luat numele catunului din coasta acestuia - Butuceni. De-asupra raului Raut au fost escavate, de-a lungul timpului, numeroase galerii si nise folosite ca loc de inchinaciune si chinovie. In secolul al XIX-lea (pe la 1890) a fost ridicata o clopotnita simpla care marca locul, iar pe sub ea s-a sapat un tunel de circa 20 de metri, accesul spre chilii facandu-se si dinspre sat; asta dupa ce o vreme indelungata calugarii foloseau intrarea doar dinspre riu...

Mănăstirea Peştere –  pe care o ştiam doar goală şi glacială, acum este loc de rugăciune şi închinăciune (se spune că statutul juridic al mănăstirii este încă incert). Am întâlnit acolo doar un monah neîngrijit şi jerpelit, care mătura îngândurat duşumeaua. Iar pereţii, altădată neatinşi, conservaţi într-o stare brută, sunt „pavoazaţi” acum cu multiple cromolitografii bătute-n cuie, "imagini evlavioase" şi cu tot soiul de „iconiţe”. Pristolul cioplit în piatră, şi crucile în relief vag, ce constituiau decorul discret şi preţios al altarului, sunt acum acoperite de un pseudo-iconostas lucrat de o mână extrem de nemeşteşugită, precară. Curăţenia, discreţia şi buna rânduială – specifice unor locaşuri ce se află în bune raporturi cu tradiţia ortodoxă – lipsesc aici aproape cu desăvârşire. Am avut sentimentul acaparării acestui loc de un strat gros de jeg, şi de prost gust. Iar inscripţia pusă la vedere (în limba rusă, pentru cine oare? căci la Butuceni am auzit vorbindu-se doar româneşte), care îndeamnă enoriaşii să-şi extragă ofrandele alimentare din ambalaje înainte de a veni aici, pe motiv că acestea au „însemne diavoleşti” (codul de bare, numărul şase repetat de trei ori etc.), m-a împins spre convingerea nu tocmai reconfortantă – cât de departe este acest loc de evlavia cu adevărat ortodoxă... Cumplită, iarăşi, mi se pare această degradare a vieţii spirituale, într-un moment în care s-ar părea că trebuia să se producă o răbufnire a acesteia, de prea plinul libertăţii confesionale.

Situl arheologic a fost amenajat în ultimii ani cu câteva elemente necasare turismului: punct de informare (dotat cu pliante, cărţulii, hărţi), muzeu, hostel, parcare, restaurant. Accesul simplu, atât dinspre Orhei, cât şi de la Chişinău, face ca aşezarea să fie unul din cele mai vizitate obiective ale Basarabiei.

Sfanta manastire Harbovat este cunoscuta mai ales prin icoana sa vestita - Maicii Domnului cu Pruncul din "Harbovat" (sfarsitul secolului al XVIII-lea). Este singura relicva recunoscuta ca prototip pentru reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul, din lungul sir de reprezentari cunoscute in pravoslavia rusa. Cinstirea ei se face la 1 octombrie, cind este stramutata pentru intreaga perioada a iernii la biserica metropolitana din Chisinau. Este in aceasta manastire din 1790. E acoperita cu o ferecatura bogata, decorata cu diverse obiecte donate de evlaviosi (vezi mai jos)...

Este manastire de calugari, atestata in secolul al XVII-lea. Biserica mare este construita in 1816, si are hramul Adormirii Maicii Domnului, hram intilnit si la alte asezaminte din zona orheian-calaraseana (Raciula, Tiganesti, Frumoasa, Harjauca). Biserica de iarna este zidita sfintita in 1870, avand hramul Pogorarea Duhului Sfant. Astazi este in reconstructie capitala (imaginea de jos)

Acest asezamant monahal a fost deosebit de rau incercat in perioada inchiderii fortate si violente a manastirilor, Harbovat raminind unul din ultimele bastioane ale rezistentei ortodoxiei impotriva comunizarii regiunii. Monahii care erau alungati din locurile lor de metanie se retrageau aici... Dupa un lung si crunt asediu armat rezistenta este infrinta in 1962; multe dintre odoarele si obiectele bisericesti aflate aici au fost distruse si arse.

Manastirea Frumoasa a fost fondata la anul 1804, de catre razesul Efrem Iurco. A siferit de-a lungul timpului numeroase transformari si refaceri, reconstructii. Biserica mare a fost sfintita in 1851, pe locul celei de lemn, construite initial in 1810. Acesta dupa succesive distrugeri nu este repusa pentru slujbele liturgice nici pana azi, desi se fac eforturi considerabile in acest sens...

Are in acest moment 18 vietuitoare, dintre care 8 calugarite si 10 neofite. A devenit manastire de maici in urma cu 2 ani, dupa ce manastirea de calugari fusese desfiintata ca urmare a unor stranii evenimente petrecute aici. Este o comunitate tinara, in formare. In preajma si cu sustinerea acestei manastiri se fac tabere de vara pentru copii, cu aportul UNDP Moldova.

Staretia manastirii Frumoasa - inspirata de forma si volumetria caselor taranesti din zona.