Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

22 septembre 2007 6 22 /09 /septembre /2007 15:24

Comentariul la această imagine urmează a fi scris...

Continuînd drumul nostru de la mănăstirea Horeşti, ieşind din nou în magistrala M3, ce duce spre Cimişlia, am mai mers cca.7-8 km. încadraţi de pădure. Întrebasem de un om care se ţinea nesigur pe picioare, care făcea autostopul, unde se află mănăstirea Zloţi. Ne-a spus să urmărim indicatorul albastru (cel din imagine), şi să ieşim la stînga din şosea. A început de acolo un drum nemodernizat bătătorit de timp, făcut de căruţe şi tractoare. A urmat apoi un sat pitoresc, uitat printre dealuri, hopuri, apoi - încă unul, închis spre nord de o cale ferată, după ce am mers îndelung pe un drum cu pietriş, iarăşi prin pădure. Nu pot preciza ce sate erau anume, căci nu figurau pe harta ce-o aveam la îndemînă. Dar am găsit menţiunea că halta de cale ferată se numeşte Ciufleşti, în jud. Lăpuşna. După ce am trecut de calea ferată drumul forestier îşi făcea iar loc printr-o "fisură" de pădure. Nu era nici ţipenie de om. Evident, nu trecea nicio maşină. La un moment dat ni s-a arătat pe dreapta o închipuire de construcţii, ceva început, dar neterminat. Ceva amorf, cu o troiţă după gardul de piatră, nefinisat nici el. În curte erau nişte vaci care păşteau într-o linişte totală. Zărisem peste acoperişul uneia din construcţiile acelea o mică cupolă cu o cruce în vîrf. Credeam şi ne bucuram: am ajuns la Zloţi! Dar, coborînd din maşină am zărit dincolo de drumul prăfuit o pereche de oameni care cărau găleţi cu apă. I-am întrebat dacă asta e mănăstirea căutată. Au prins brusc să latre nişte cîini în jurul lor. "Nu", ne-au zis apăsat, "ăsta a fost lagărul de pionieri"...Pînă la mănăstire să mai tot fie vreo 2 km., a adăugat bărbatul. Mai trebuia mers pe acelaşi drum atît, pînă la o altă troiţă, apoi se ieşea din aceasta spre a continua în jos, spre vale, spre inima pădurii - pînă la mănăstire. Drumul rămas ni se părea deja de nepătruns, nesfîrşit, inexistent sadea. Seara se apropia vertiginos, şi perspectiva de a ne apuca noaptea prin acele locuri pustii şi stranii nu ne măgulea, nici nu ne îmbia deloc. Am decis să renunţăm. Să facem drumul înapoi, fără să ne fi atins ţinta propusă. Inaccesibilă în acel moment. Ca să ne reprimăm tristeţea, am deschis un pachet de smochine uscate, şi şi am ronţăit cu toţii pe drumul de întoarcere, pînă am ieşit îndărăt în drumul principal. De ce am deznădăjduit? De ce nu am mers pînă la capăt? Nu ne-am gîndit că Dumnezeu ne va ajuta? Mi-e greu să răspund la aceste întrebări, căci după ce ne-am văzut acasă eram cătrăniţi, slăbiţi, şi eu cel puţin am avut sentimentul pervers că nimeni din cei care au scris despre Zloţi, nu au ajuns de fapt acolo. Asta era consolarea mea...Dar, ştie Domnul, că nu e deloc aşa! Poate la anul ne învrednicim să călcăm şi noi în acel loc ascuns, atît de pătimit şi renăscut prin truda şi rugăciunile monahilor de la sfînta mănăstire Noul-Neamţ. Sper să mai fie pînă atunci arhimandrit tot ieromonahul Tobie Boboc, cel care a repus pe picioare aşezămîntul (sfinţit în anul 1997) - fiind ras de pe faţa pămîntului de comunişti cu atîta cruzime, în anii'70 (scris la 29 septembrie).

Acesta este locul în care am reuşit să ajungem în acea seară de 5 septembrie, în ziua prăznuirii Sfîntului Prooroc Zaharia - tatăl Sfîntului Ioan Înaintemergătorul.

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article
13 septembre 2007 4 13 /09 /septembre /2007 21:24

Ieşind din Chişinău prin şoseaua Grenobl, mergind pe directia Cimişlia, se ajunge la o răscuce de drumuri (cam pe la km.25), din care unul duce spre localitatea Horăşti (Ialoveni), se iese din drumul principal, şi imediat se coteşte spre dreapta, pe sub pod, spre ajunge după vreo trei kilometri în faţa unei ciudate construcţii, încununate cu cupole în formă de bulb de ceapă - după tipicul arhitectural rusesc. Este noua mănăstire Horeşti, sfinţită cu hramul Sfântului Cneaz Vladimir. Deşi fondată cu câţiva ani în urmă, mănăstirea a început să funcţioneze în toată regula de-abia după hramul din acest an, cînd la 29 iulie, a fost sfinţită în prezenţa ÎPS Vladimir, şi a numeroşi oameni ai bisericii şi mireni. Ciudata construcţie, care se decupează ca o fortăreaţă în marea de verdeaţă, reprezintă un edificiu cu două nivele cu o clopotniţă dispusă în chiar axul acesteia, surmontată de o cupolă. Stareţ al acestui aşezămînt este Arhimandritul Nectarie (Gherman), în a cărui subordine se află un foarte amabil şi smerit preot laic, venit să facă ascultare tocmai din Bucovina, şi cîţiva monahi tineri. Obştea este în formare, iar aşezămîntul va avea, se pare, un viitor spectaculos, din cîte mi-am putut da seama din macheta expusă în una din camerele de la intrarea în edificiul principal.

Terenul alocat aşezămîntului monahal, cedat de mai mulţi ţărani ai zonei, este foarte extins, şi va cupinde cîteva acareturi cu diverse funcţii, şi o mare biserică de zid, care va amplasată în partea de răsărit a ansamblului, şi chiar un mic aeroport privat - dorit de sponsorii care vor susţine financiar acest amplu proiect edilitar. Momentan, mănăstirea dispune de puţine construcţii, şi, cu excepţia celei principale, în care este încorporată şi capela în care se slujeşte, sunt precare şi vechi. Lacul din proximitate va putea deveni şi el o sursă de venituri pentru obştea monahală, în viitor. Pitorescul locului, distanţa relativ mică de Chişinău, şi slujbele frumoase, fac toate ca duminica să asiste la slujbe mulţime de lume, şi, aflu din spusele protului mirean, că aceasta nu este din satul Horeşti...

 

Icoana aceasta - care îşi va ocupa locul de cinste în arhitectura iconostasului, ca icoană de hram - a fost adusă de un mirean anonim rus tocmai din Siberia îndepărtată, dăruindu-o acestui locaş, aflînd că se va sfinţi cu numele Sfântului Cneaz Vladimir, cel întocmai cu Apostolii. Cu adevărat, Biserica-Una nu are graniţe, nu ştie de naţionalităţi, şi sfinţeşte pe fiecare ce se apropie cu credinţă! Biserici cu acest hram sunt multe în Ukraina şi Rusia, căci tocmai Cneazul Vladimir a fost acela care a creştinat slavii la anul 988 după Hristos. Aici, în Moldova, evlavia crescîndă pentru Sfântul Cneaz Vladimir se poate explica şi prin înmulţirea celor care au fost botezaţi cu acest nume, dar şi prin faptul că acesta e purtat şi de Întîistătătorul bisericii locale...De puţină vreme, Sfântul Cneaz Vladimir a intrat şi în calendarul BOR.    

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article
8 août 2007 3 08 /08 /août /2007 21:04
Cu voia Bunului Dumnezeu Mitropolia Basarabiei are si o manastire de maici, cu hramul Sfintei Teodora de la Sihla. Manastirea Ulmu (Hancesti) este un asezamint construit de iznoava. Pina voi ajunge acolo, singurele marturii pe care le pot furniza sunt cele oferite de Caravana Basarabia 2007.
Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article
6 août 2007 1 06 /08 /août /2007 20:43

"După ce declarase anterior că nu se va întâlni cu Patriarhul Teoctist, care urma să vină într-o vizită la Chişinău, ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, a venit, joi, la Bucureşti, în cadrul unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Ruse, ca să-şi ia rămas bun de la Preafericitul. ÎPS Vladimir şi alţi clerici de la Chişinău l-au însoţit în Dealul Mitropoliei pe ÎPS Iuvenali, Mitropolitul de Krutiţk şi Kolomensk, reprezentantul oficial la funeralii al Patriarhiei de la Moscova. În timpul slujbei de pomenire, oficiată de ierarhul rus, Mitropolitul Vladimir şi ceilalţi preoţi de la Chişinău, deşi cunosc şi vorbesc limba română, au tăcut molcom, fără să participe la rugăciunea comună, făcută în glas de către zeci de mii de credincioşi şi sute de preoţi. Numai spre finele slujbei, preotul Vadim Cheibaş, consilierul MCÎM, care şi-a făcut studiile în România, a început să cânte împreună cu toţi, iar Mitropolitul Vladimir a intonat, pe şoptite, rugăciunea comună.

Ieşind din Catedrala Patriarhală, unde s-a aflat, timp de două zile, sicriul cu trupul Preafericitului Teoctist, Mitropolitul Vladimir a binecuvântat creştinii români. Întrebat de noi ce înseamnă decesul PF Teoctist pentru Mitropolia condusă de el şi ce aşteaptă de la noul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Vladimir s-a pronunţat, pentru prima dată, pentru o „colaborare fructuoasă” între cele două mitropolii de la Chişinău. „Îi mulţumesc Domnului că am posibilitatea să mă închin la rămăşiţele pământeşti ale Preafericitului Patriarh Teoctist. Am venit aici ca să ne rugăm împreună la sicriul adormitului şi cred că nu este bine să judecăm astăzi. Există ierarhi înalţi, cărturari ai Bisericii Ortodoxe Române, care, la Sinodul local, vor decide despre alegerea noului patriarh. Noi îl vom îmbrăţişa cu dragoste şi sperăm, pe viitor, la o colaborare fructuoasă între Patriarhia rusă şi cea română, dar şi între Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove şi Mitropolia Basarabiei”, a declarat ÎPS Vladimir pentru TIMPUL, în faţa Catedralei Patriarhale din Bucureşti."

 

Pavel Păduraru

SURSA:  TIMPUL

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article
2 août 2007 4 02 /08 /août /2007 16:16

"Grija" şi "evlavia" faţă de cele sfinte ale lui Kogălniceanu se pot afla şi din aceste versuri...care au fost singurele scrise de omul de cultură, şi acestea au fost dedicate anume problemei religioase. Devine cu atît mai clar cum şi de ce a susţinut acesta des-proprietărirea averilor mănăstireşti...şi care era atitudinea sa faţă de cele duhovniceşti. România însă îl percepe altcumva pe Kogălniceanu decît o fac intelectualii din Basarabia... 

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article
1 août 2007 3 01 /08 /août /2007 22:00
Multe gugumanii poti citi in presa moldoveasca, dar peste unele nu poti trece prea lesne, ca te apuca un ris sardonic! Iar comentariile la aceste osanale aduse "iubitului conducator" - ca mare restaurator si cinstitor de biserici - nu intarzie sa apara. Toate acestea fac parte din viata ortodoxa, cea de toate zilele. Fara consemnarea tribulatiilor presei nu se poate imagina complexitatea si dificultatile prin care trece existenta duhovniceasca...
Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article
30 juillet 2007 1 30 /07 /juillet /2007 16:06

Mai mult nu se vorbeşte decît se face - astăzi - despre afazia lumii ortodoxe, despre derapajele ei, despre "spiritul burghez" pătruns dincolo de zidurile mănăstirilor. Există o literatură duhovnicească impresionantă care ne face să înţelegem cît de departe sunt în ziua de azi rînduielile călugăreşti şi trăirea întru Hristos. Primim în acelaşi sens un minunat dar: cartea părintelui Andronic (Popovici), duhovnicul şi stareţul mănăstirii Noul Neamţ (1820-1892), apărută la editura Catisma, cu îngrijirea obştei de la aceiaşi mănăstire, la anul 2007. Cărţulia aceasta, de 176 de pagini, este un fel de jurnal scris în caractere chirilice, care relatează despre ucenicia, pelerinajele şi nevoinţele celui care a pus la 1861 început bun al aşezămîntului monahal Noul Neamţ de pe malul Nistrului, în Basarabia. Alături de el a stat ieromonahul Teofan Cristea, originar din Transilvania. Faptul acesta al ctitorii noului aşezămînt se constituie într-un veritabil document asupra proceselor de "reformă" întreprinse de Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, cel care a pus bazele secularizării averilor mănăstireşti. Părintele Andronic devine martorul prăpădului care se abătuse asupra vieţii monahale, şi consemnează cu de-a amănuntul cele văzute şi trăite personal, căci anume el a avut mult de suferit de pe urma faptului că era printre cei care păstra neabătut rînduiala lăsată de Stareţul Paisie Velicicovski (canonizat de biserica rusă în anul 1988), monahul şi duhovnicul care a reînviat tradiţia isihasmului în Moldova, pe de o parte, iar de cealaltă - a diostosit şi promovat Filocalia (Добротолюбие) slavonească, tradusă din elineşte. Acest monument de literatură duhovnicească a constituit multă vreme principala sursă pentru ortodoxia slavă. Pentru această slavofilie a sa, părintele Andronic era urmărit şi şicanat. Iată cum descrie cuvioşia sa interzicerea limbii slavoneşti: "...văzînd cu ochii mei tiraniile cele cumplite ce se lucrau atuncea întru sfintele noastre mănăstiri, din poruncile lui Alexandru Cuza, domnitorul României, şi ale miniştrilor săi şi cu ce dispreţ, la 18 zile ale lunii octombrie, în anul 1859, au scos limba slavenească de prin bisericile sfintelor noastre mănăstiri şi au oprit cu totul să nu să mai pomenească la optust, preacuvioşii părinţi Antonie şi Teodosie şi ceilalţi făcători de minuni ai Pecerscăi şi slujbele lor împreună, şi a Sfîntului marelui cneaz Vladimir şi a fericitei cneghinei Olga, şi a Sfîntului Ierarh Dimitrie, mitropolitul Rostovului, şi a cuvioşilor mucenici Eufimie, Ignatie şi Acachie şi alte răutăţi, şi cum că a desfiinţat tipografia, legătoria de cărţi, fabrica de postav şi de potcafiche şi altele..."(p.113, ed.cit.). La anul 1861, în aprilie, părintele Andronic a fost personal la mănăstirea Coşula, unde era exilat stareţul Gherasim (izolat pentru nesupunere la noile "reguli" civile), spre a obţine actul de întemeiere a mănăstirii Noul Neamţ, unde s-au refugiat, apoiu, toţi cei care au dorit să se nevoiască după pravila veche.

O carte scrisă minunat într-o limbă română arhaică, amestecată cu multiple rusisme*, dar valoarea ei literară şi documentară nu se diminuiază nicidecum din această pricină, ci dimpotrivă, devine mai pitorească, mai vie, mai îmbietoare pentru lectură. Este o bună lecţie de literatură românească veche; text care deşi scris chiar la finele secolului al XIX-lea (la 1892, cum însuşi autorul o mărturiseşte pe ultima filă) este în mod evident tributar finalului de veac al XVIII-lea, şi omagiază ritos perioada lui Paisie Velicicovski din mănăstirea Neamţului... 

* cuvinte ca: sîroste, bulion, cheleinic, poftorind =de la  повторитьsmreduiri, ispravnic,  blagoslovit, cilen, vozglas şi altele vădesc pătrunderea acestor vocabule de împumut în lexicul românesc, fie din limbajul liturgic, fie din cel administrativ.  

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans texte pentru suflet
commenter cet article
28 juillet 2007 6 28 /07 /juillet /2007 17:41
Nu cunoşteam nimic despre mănăstirea Hirova, cîteva amănunte au ieşit la lumină. Să dea Bunul Dumnezeu să ajungem acolo, şi voi pune şi imagini. A se vedea pînă atunci mica galerie de imagini de aici.
Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article
11 juillet 2007 3 11 /07 /juillet /2007 20:10

Aceasta a fost ultima fotografie a părintelui Damian Potoroacă. Acum cîteva zile cînd am primit-o de la sora Angelina Olaru, am simţit că va fi cea din urmă. Va fi redat pămîntului în ziua de vineri, în 13 zile ale lui august, la Mănăstirea Dobruşa. Acolo unde a plecat, va veghea la liniştea şi tihna sufletelor noastre, va media pentru noi pe lîngă Bunul Dumnezeu. Evenimentele din ultmele săptămîni nu au făcut decît să accelereze această plecare...poate că de acolo, din Ceruri, părintele Potoroacă va ocroti pururea sfînta Mănăstire Dobruşa, în numele căreia s-a rugat, pledat, luptat, privegheat; s-a rugat cu încredere în învierea tuturor la Judecata cea de pe Urmă. Dumnezeu Cel nesfîrşit de milostiv să primească lîngă Sine sufletul celui adormit, şi să-i fie ţărîna puf şi miresme de negrăit. Noi, să trăim cu bucurie, şi să ne rugăm pentru sufletul celui care a fost monahul, duhovnicul, îndrumătorul şi omul Damian Potoroacă. Amin.

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article
5 juillet 2007 4 05 /07 /juillet /2007 08:22

"Dar apoi la 26 de zile ale lunii lui iulie cu mare batjocură s-a şi scos din stareţie preacuviosul părintele nostru arhimandrit şi stareţ Gherasim. Şi în chiliile stareţiei celei vechi a mănăstirii îndată s-au mutat ieromonahul Petru Gheorghe, care şi-a adus şi pe maica sa cea trupească şi cu nişte copii mici şi o şinea cu dînsul în stareţie şi se făcea mari mişelii atuncea acolo, chiar înlăuntrul ogrăzii mănăstirii. Despre care îmi este ruşine a le mai scrie. Însă a trebuit să le vedem cu ochii şi să tăcem, răbdînd îndelung, că nu după multă vreme, cu mare batjocură, înconjurat de jandarmi între puşti şi săbii din porunca domnului României, Alexandru Cuza, a fost surghiunit mitropolitul Sofronie, la 8 zile ale lui noiembrie şi arhimandritul şi stareţul mănăstirilor noastre Gherasim, la 13 zile ale lunii noiembrie, în anul 1860".

SURSA: Părintele Andronic. Duhovnicul şi stareţul mănăstirii Noul Neamţ. Aduceri aminte (1820-1892). Editura Catisma, 2007, pp. 114-115. 

Repost 0
Published by Vladimir BULAT - dans manastiri-basarabene
commenter cet article