Manastiri basarabene

Întîlnirea cu o astfel de picturi îţi suplineşte necesitatea de a parcurge / asimila / conspecta tone de literatură de teologie, dogmatică, liturgică, jurnalistică pretins creştină etc. -- pentru că dacă ai ochii minţii deschişi acele texte devin inutile. Chiar excesive. Priveşti la acest AGNEŢ, şi devine limpede (pentru că aşa ţi se ARATĂ) că Dumnezeu este mereu VIU, alături, peste tot. Deopotrivă Prunc, încăpător într-un potir. Capabil să fie şi acolo, şi în întreg universul, deopotrivă. Pentru că Este Cuvînt. În acelaşi timp, imaginea asta este unică, pentru că în interiorul colonetei ce separă deschiderile de fereastră apare reprezentarea cocoşului, cocoţat pe stîlp. Devine astfel la temelia Agneţului. Este (poate) sugestia că lepădarea lui Petru de altădată te poate face şi pe tine să decazi din mila lui Dumnezeu, acea lepădare e mereu actuală, că pericolul te paşte în aceeaşi măsură, în care poţi rămîne cu El prin împărtăşire, dacă eşti întru El. Liberul arbitru îţi aparţine. Eşti om în măsura în care acest dreptar îl ai continuu în minte...

Biserica mănăstirii Sfântul Andrei. A fost ridicată după anul 1389. Se mai păstrează fresce originale în altar și naos, de la finele veacului al XIV-lea, datorate Mitropolitului Jovan și calfei sale, călugărul Grigorije. Ierarhul a mai pictat și veșmântul iconografic de la mănăstirea Zrze, unde l-a avut ca asistent pe monahul Makarije. Pictura este admirabil conservată, și prin monumentalitatea și distrubuția scenelor amintește de iconografia celui de-al XIII-lea veac.  

Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta, şi fă-mă să merg pe căile cele bune, rînduite de Tine, pricepîndu-le. 

FOTO: © Vladimir Bulat;

Altarul bisericii Sfântul Andrei, care se află în Canionul din preajma lui Skopjie, Macedonia. Septembrie, 2009.   

Mi-a plăcut mult formula asta, mai demult. Dar nu pot spune că am înţeles-o prea profund atunci. Geo Bogza scria reportajele sale despre Basarabia în 1934. Am înţeles acum că există o permanenţă meta-istorică, care este şi semnifică o actualitate activă, deşi nevăzută. Ca să exemplific voi încerca să analizez cele trăite în ultimele zile, călătorind pe la cîteva mînăstiri basarabene, alături de părintele meu duhovnic...

Am revăzut mănăstirea Frumoasă, după mai bine de 5 ani. Lucrurile s-au aşezat, s-au curăţat, au apărut construcţii noi, cele vechi - se refac, se cosmetizează, se reîmbină armonios...

  Bucuria tainică a fost hrănită de vizitarea muzeului mănăstirii, în care am văzut lucruri amestecate, dar şi manuscrise cu notaţii psaltice, cu "Fericirile". Apoi, am avut privilegiul să răsfoiesc un Pomelnic, caligrafiat în chip minunat de-a lungul a trei generaţii cel puţin. Dacă cel care a conceput Pomelnicul a scris îngrijit, cu cerneluri diferite (neagră, roşie, verde), unde găsim nume rare, "exotice", după care urmează prenume mai comune, banale, rusificate, scrise cu pixul, strîmb, mai puţine numeric. Scrierea din epoca ţaristă se prechimbă cu cea rusă din timpul admnistraţiei româneşti sau, uterior -- sovietice(?).

Devine limpede că aspectul estetic nu prea mai contează, este o notaţie cancelărească, expeditivă, seacă, lipsită de căldură (aşa mi s-a părut). Caligrafia devine cu timpul doar o nevoie, nu mai e o plăcere de a însemna frumos un nume, memoria răposaţilor. Din imaginile pe care le postez se vede cu claritate această involuţie.

Ortografia din slavona bisericească ia locul celei modificate după 1917, scrindu-se doar cu majuscule, cu litere de tipar. Vedem trei mîini care şi-au lăsat amprenta pe filele acestui extraordinar document al Pomelnicului.

 Apoi, am văzut două scaune cu speteaza curbată (de fabricaţie vieneză?), care au aparţinut monahiilor, unul din ele avea şi o marchetărie discretă pe şezut. Cine să-şi fi imaginat ca într-o mănăstirea situată în Codrii Orheiului să găseşti lucruri demne să stea în mari muzee ale lumii? Acestea trebuie făcute publice, să aibă un destin pe măsura valorii lor.

Cu toate surprizele descrise mai sus, susţin că toate acestea au rămas oarecum exterioare naturii oamenilor locului, adînc uniţi cu huma, tradiţia, obiceiurile, verdeaţa, glodul şi aerul... 

Cea de-a treia zi a călătoriei canonice a PF Patriarh Kirill al Rusiei prevedea două vizite importante, la Spitalul Oncologic din Chişinău, şi sfinţirea bisericii mari a sfintei mănăstiri Curchi, celei cu hramul Născătoarei-de-Dumnezeu. Bolile trupului sunt şi ele o grijă permanentă a bisericii, de aceea această vizită viza mîngîierea celor aflaţi în grea suferinţă, şi întîlniri cu medicii şi ministrul sănătăţii din RM - A. Usatîi. Vlădica a înmînat acestuia din urmă un certificat pentru achiziţionarea unui aparat performant cu raze roentgen, pentru una din instituţiile medicale ale ţării. Spitalului de Oncologie i-a dăruit o replică a unei icoane făcătoare de minuni, care-i izbăveşte pe copiii bolnavi de această boală cruntă...

PF Patriarh a săvîrşit slujba mică a sfinţirii bisericii cu hramul Născătoarei-de-Dumnezeu, care acum un an era încă îmbrăcată în schelă, iar acum cîţiva ani -- o ruină! Transformările prin care a trecut acest complex monastic, aflat la cca 50 de kilometri de Chişinău, sunt de-a dreptul spectaculoase, suprinzătoare. De-a lungul timpului i-am urmărit evoluţia, adică pot spun că acum sunt mulţumit cum arată (se înfăţişează) acest loc.

Aici a ajuns astăzi Întîi-Stătătorul, sub a cărui jurisdicţie canonică se află şi mănăstirea Curchi. Aici a fost însoţit de un sobor de înalţi ierarhi şi preoţi, precum şi de oameni politici, de reprezentanţi ai mass-media. Printre aceştia a fost şi preşedintele în exerciţiu al RM - Marian Lupu, dar şi fostul preşedinte, liderul comuniştilor din Moldova - Vladimir Voronin. Acestuia din urmă, PF Patriarh i-a înmînat o importantă distincţie a BORuse - Ordinul Sfîntului Cneaz Daniil al Moscovei, de gradul I. În paranteză fie spus, de această distincţie s-au învrednicit de-a lungul anilor următoarele personalităţi: şahistul Anatolii Carpov, scriitorul Daniil Granin, Preşedintele Azerbajanului, Ilhan Aliev, Victor Ianukovici, Preşedintele Ucrainei, Savva Iamşikov, istoric de artă şi restaurator, Valerii Gherighiev, dirijorul Teatrului Mariinskii, Igor Smirnov, Preşeintele autoproclamatei Republici Transnistene ş.a.

Desigur, această distincţie este o confirmare a faptului, pe de o parte că Voronin a contribuit în mod hotărîtor la refacerea acestui ansamblu monastic, iar pe de alta, reafirmă graţia de care se bucură fostul preşedinte al RM în persoana Patriarhului Kirill, şi nu numai. Rusia nu lasă prea uşor din mîini ceea ce-i aparţine, nici nu scapă la voia întîmplării pe cei care i-au făcut jocurile, şi au fost persoane de încredere pe teritoriile de interes...Voronin, indiferent de fluctuaţiile de care a dat dovadă faţă de politicile "revizioniste" şi "cripto-imperiale" ale Moscovei, rămîne un partener de încredere (se pare) al acesteia. Dar şi Moscova ştie să răsplătească generos fidelitatea, docilitatea şi supuşenia. Pe oamenii cu "harismă". Patriarhul Kirill este unul din cei mai erudiţi, abili şi diplomaţi patrarhi din cîţi a avut istoria bisericii ortodoxe ruse, care în această călătorie duhovnicească în RM a arătat că manifestă o disponibilitate pentru dialog cu Biserica Ortodoxă Română - în timp ce Patriarhul Daniel era plecat în Cehia, la sfinţirea unei biserici de lemn, din acea localitate, închinată eroilor români, căzuţi pe fronturile din acea ţară slavă. Poate că pentru BOR Mitropolia Basarabiei nu mai reprezintă un interes, sau nu e o prioritate?! Dar mă întreb acum: cînd a fost? Şi-atunci, de ce să ne supărăm că Patriarhul Kirill la nici trei ani de la înscăunare vizitează Republica Moldova (uns în această demnitate în 28 ianuarie 2009), iar PF Daniel al României încă nu a făcut-o (ales în 12 septembrie 2007) pînă acum, nici nu se prea aude că ar intenţiona să o facă în timpul cel mai apropiat?

Mai presus decît orice ţîfne, nelinişti, proteste şi răstălmăciri, grobianisme şi neînţelegeri -- pe care deja le-am cules de prin presa basarabeană - această delegaţie a Patriarhiei Ruse a demonstrat că Rusia este (şi va rămîne) o supra-putere, că are o ierarhie ecleziastică influentă, cultă, cu o delicată dimplomaţie, cu un Patriarh care ştie cînd, unde şi în ce fel să pună accentele*. Vlădica Vladimir al moldovenilor are noroc că este în graţiile Sfîntului Sinod al BORuse.

* vezi consideraţiile sale despre Moldova, ca spaţiu dintre Răsărit şi Apus; vezi predica din duminica de ieri, despre frică şi anxietăţi în lumea contemporană; consideraţiile foarte generale despre Sfîntul Ştefan cel Mare şi Sfînt...

foto:  © vladimir bulat  / Mănăstirea Curchi, biserica mare şi candelabrul circular din interiorul acesteia / septembrie, 2010.   

A declarat PF Patriarh Kirill la întîlnirea avută la reşedinţa Preşedintelui Republicii Moldova, după ce în această după după-amiază Marian Lupu, preşedintele în exerciţiu al ţării, i-a înmînat Patriarhului cea mai importantă distincţie  a statului - Ordinul Republicii.

Pasajul cel mai important al alocuiţiunii PF Patriarh Kirill, care ne interesează pe noi românii credincioşi acesta este:

"În dificilele condiţii politice şi a sciziunilor în care se află Moldova, ţara aceasta şi-a păstrat unitatea religioasă. Nu vom insista aici asupra circumstanţelor care tulbură această unitate -- nu este o chestiune care să ţină de raportul dintre Biserică şi stat, este o problemă a relaţiilor dintre două Patriarhate. Nutresc speranţa că prin ajutorul de la Dumnezeu - întrucît suntem două biserici frăţeşti:  Rusă şi Română -  vom găsi puncte comune, prin intermediul cărora toate situaţiile conflcituale îşi vor găsi rezolvarea. Nu va fi deloc uşor, întrucît şi noi, oamenii credincioşi, trăim în condiţiile lumii de astăzi, în contexte politice concrete; dar, încercînd să fim de-asupra acestor contexte, ghidîndu-ne de canoanele bisericii şi îndrumaţi de tradiţia acesteia - vom reuşi să facem multe lucruri.

Doresc din toată inima pace acestui popor, şi prosperitate poporului moldovenesc independent. Întărire şi maturizare duhovnicească acestuia. Urez o propăşire a puterii din Moldova - în sensul că această evoluţie să fie în concordanţă cu bunăstarea poporului, doar atunci autoritatea acesteia va fi maximă, în rîndul oamenilor. Vă mulţumesc încă o dată pentru ospitalitatea Dvs., pentru timpul şi posibilitatea de a ne putea împărtăşi reciproc gîndurile".  

Găsesc că s-a consumat un moment crucial în cariera politică a lui Marian Lupu, această întîlnire cu PF Patriarh Kirill. Aceasta va însemna, în primul rînd, o mai bună poziţionare a sa în "calculile" Rusiei (ecleziastice şi laice!) în procesul de menţinere a influenţei sale în Republica Moldova, iar în al doilea rînd - o contracarare a poziţiei (oarecum exclusive)pe care o are fostul preşedinte Vladimir Voronin în "suita" mondenă a Întîi-Stătătorului bisericii ruse. Se va produce, oare, o rocadă a cadrelor de rang superior? Dar discuţia asta ţine deja de o altă tematică.  

Astea sunt cuvintele care au fost rostite aseară în Catedrala Naşterii Domnului din Chişinău - de către PF Kirill al Rusiei, şi în continuare: "...Moldova a devenit un fel de verigă de legătură între două puternice tradiţii culturale şi civilizatorii - latină şi slavă. Anume aici şi astăzi sunt prezente aceste amîndouă tradiţiile, fără a crea bariere de netrecut şi conflicte în viaţa oamenilor. Cu deosebită grijă conservă valorile acestea şi Biserica Ortodoxă a Moldovei, accentuînd astfel particularitatea Moldovei, şi aportul ei excepţional în contextul întregii Europe.

Buna-credinţă a poporului moldovenesc este confirmată de numărul mare de biserici şi parohii, care sunt în practic toate localităţile locuite, în mulţimea de mănăstiri de monahi şi monahii, care conservă tradiţia duhovnicească, dar ce e cel mai important - în nivelul ridicat al vieţii religioase, poate ce mai ridicat din Europa. Să dea Dumnezeu ca Moldova, purtată pe calea cea bună de Biserica Ortodoxă, să crească în putere, întărită nu doar duhovniceşte, ci şi material. Ne vom ruga în aceste zile pentru pacea cetăţenească, pentru împăcarea dintre oameni, care aparţin diverselor partide şi mişcări, pentru ca în pofida unor divergenţe de păreri şi opinii, să se păstreze unitatea vieţii în comun. Pentru că anume această unitate este condiţia peremptorie a propăşirii societăţii şi statului.

...

Să aibă Domnul Moldova în paza Sa!"

Foto: K.Novotarski, de pe site-ul Patriarhiei BORuse.